„Autor nu stim cine e, pina la urma. Cred ca e Sibiul!”, spune artistul. Expozitia intitulata „Punct de colectare a artei” s-a vernisat la trei saptamini dupa expunerea panourilor cu desenele lui Gorzo, adica dupa ce arta a fost „colectata”. Experimentul continua pina la mijlocul lui septembrie.
„Un fel de invers al pop-art”
Scuarul skaterilor este situat in centrul Sibiului, in apropierea teatrului, intr-o intersectie cu mare vizibilitate. Aici se aduna seara pustii cu skateboard-uri si role. De jur imprejur sint panourile cu picturile lui Gorzo: figuri de tarani, mai ales batrini, cu palarii botite sau cu batic in cap, cu papornite in miinile ridate sau cu un lighean de rufe la picioare. Taranii lui Gorzo poarta, cu naturalete, intocmai ca in realitate, bascheti sau cizme de cauciuc, ori pulovere cu model. „Imi plac mult batrinele”, spune artistul. Intr-adevar, „doamnele” domina peisajul rural-urban. Scopul declarat al proiectului „Punct de colectare a artei”, parte a programului „Sibiu – Capitala Culturala Europeana 2007”, este sa incite creatorii anonimi sau underground sa se exprime, cu interventii care tin de arta urbana, „ilegala” chiar, de la graffiti pina la simple mizgalituri.
„Exista o discutie larga despre ce ai voie sa faci pe peretii unui oras. Daca peretii orasului sint interzisi, atunci unde ai loc? Am decis sa ies cu propriile lucrari in strada si sa le las la… sa zic «completat». E un fel de invers al zonei de pop-art, care aduce de afara afisele botite in galerie”, a explicat Gorzo.
„Orice interventie aduce ceva”
La mijlocul experimentului, cind s-a derulat vernisajul, predominau mizgaliturile cu marker, dar erau si citeva desene realizate de un graffer experimentat. „Maneaua ucide!”, a scris cineva, rabdator, linga aproape toate portretele de tarani. Altcineva a pus in gura personajelor „bule” gen Catavencu: „Ai vrea sa ai un tata ca mine!”, spune tantos un taran cu pruncu-n brate, in timp ce o femeie se vaita ardeleneste in fata ligheanului cu rufe: „Bag p… in ia bautura!”. Vecina ei de panou ce sa mai zica? Nu mai zice nimic, ca are creasta punk peste batic si-o drujba-n spate.
Ce parere are artistul despre contributiile desenatorilor anonimi? „Absolut toate manifestarile de strada, fie ca tin de scris, de desen, de simple mizgalituri, sint o forma de arta. Artist e oricine crede despre el acest lucru. Acest gind te pune pe o pista unde alearga toti aia mari. Ma bucur ca exista o reactie. La cum se pune problema, orice fel de interventie aduce ceva, completeaza. Exista arta chiar si in toaleta publica. Consider ca sint niste accente binevenite. Asa cum arata acum, e destul de bine. Nu stiu daca mai exista un artist care sa-si scoata afara opera, dupa ce a muncit atit la ea”, declara Gorzo, sincer incintat.
L-am intrebat daca nu ii pare rau ca n-au venit si prieteni artisti sa completeze linga desenele lui. Poate Tara? N-am sa vad niciodata asa ceva, imi explica. Nici un artist, oricit de prieten, n-o sa contribuie vreodata la succesul altuia!
Poate si la Luxemburg
„Punctul de colectare a artei” se inchide la mijlocul lui septembrie. Apoi, artistul isi va lua creatiile imbunatatite de anonimi si le va folosi, „cumva”, inca nu s-a hotarit cum. Expozitia face parte dintr-un proiect mai mare, numit „Invazia”, care are ca personaje centrale taranii. Despre ei, Gorzo spune ca ii plimba „cu dragoste, peste tot in lume”. Poate ii va duce la Luxemburg, la Kulturfabrik, fiindca tot are drum prin Capitala Culturala Europeana surata, in curind. Cunoaste spatiul de acolo, crede ca s-ar preta la asa ceva.
Dumitru Gorzo se bucura in demersurile sale de sprijinul Livianei Dan, critic de arta si curator la Muzeul Brukenthal, cunoscuta pentru curajul cu care sustine tinerii artisti nonconformisti. Liviana Dan a fost curatoarea expozitiei lui Gorzo si la Palatul Brukenthal, asta iarna, precum si a citorva expozitii semnate Sorin Tara.