In avion iti pui castile, centura, picioarele pe pedale, care nu se numesc tocmai pedale, si mina dreapta pe mansa. Mami, care aduce cu un vesel maestru budist, face restul. Cel mai misto a fost ca mi s-a permis sa tin avionul, iar a doua oara mi-a disparut si teama, si am urcat avionul din mansa, de se vedea numai cerul catarindu-se pe geam. Imi pare rau s-o spun (sau nu-mi pare), dar a fost mai frumos decit orice film frumos pe care l-am vazut vreodata.
Filmul lui Alex Mavrodineanu, Lectia de box, nu e despre avioane si lectii de pilotaj pe monoplan, ci despre o lectie de viata pe care un tata i-o da fiului sau care nu vrea sa faca box si prefera s-o incaseze de la colegi, la scoala. Co-scris si produs de Catalin Mitulescu, filmat de Marius Panduru, Lectia de box spune in 12 minute lucruri simple si importante, cu naturalete si cu siguranta unui croseu bine plasat.
Mi-au mai placut si alte scurtmetraje, cum sint Balastiera #186 de Adina Pintilie, foarte stilizat, insa deloc gratuit (in care Gabriel Spahiu da cel mai bine de pina acum) sau Save the World de David Casals-Roma care a luat Premiul Publicului si care revrajeste, tot in 12 minute, existenta unui tinar dezabuzat.
Sectiunea de lungmetraj mi s-a parut si ea foarte buna. M-am bucurat pentru California Dreamin’ (nesfirsit), mai ales ca a fost prizat si de public, desi mi s-a parut cam aiurea sa programezi filmul in camping imediat dupa concertul cu Nightlosers la care toata lumea a fost in verva. Dupa concert, Catalin Cristutiu, monteurul filmului, a sperat degeaba ca va urma o sesiune de Q&A, pentru ca n-a reusit sa dea de nimeni de la organizare.
Interviu i-a placut si lui Victor Rebengiuc
Daca e sa aleg un film pe care l-am vazut la Sfintu Gheorghe pentru prima oara si care m-a dat pe spate, atunci trebuie sa poarte titlul Interviu (regia Steve Buscemi, ecranizare turnata in noua zile a filmului regretatului cineast olandez Theo Van Gogh). Nu l-am vazut la Berlin, dar ma bucur, pentru ca in atmosfera de vacanta semi-burgheza in care am locuit aproape o saptamina, cu meniu de filme, plaja, mare si peste, o discutie-duel de 86 de minute, purtata intre un reporter de politica externa si o starleta, are prospetimea taioasa a dusului scotian. Dialogurile nu iti slabesc atentia o clipa, actorii sint ireprosabili. Avea dreptate Alex. Leo Serban (care a fost pentru al doilea an consecutiv selectionerul festivalului): Sienna Miller e o revelatie. Nici nu-mi vine sa vorbesc prea mult despre film, mai spun doar ca centrul de putere se deplaseaza ca o margica pe o ata de pescuit, de la un personaj la celalalt, si ca termini filmul mai derutat de cum l-ai inceput, fara sa stii de partea cui e adevarul. Ca si-n viata.
Interviu i-a placut si lui Victor Rebengiuc, invitat al festivalului alaturi de Mariana Mihut, Luminita Gheorghiu, echipa lui Cristian Mungiu de la 4 luni, 3 saptamini si 2 zile (in frunte cu Anamaria Marinca, venita special de la Londra), Horia-Roman Patapievici, Mircea Mihaies, Dragos Galgotiu, Eugen Serbanescu, Dana Dimitriu. In schimb, lui Victor Rebengiuc nu i-a placut deloc Flandres de Bruno Dumont, apreciind, din nou, Mio fratello e figlio unico de Daniele Lucheti. M-a deranjat, pe de alta parte, ca Exilul lui Andrei Zviaghintev a luat si Premiul de imagine (ma rog, singurul la care putea spera), si pe cel de regie. M-a deranjat si ca Tu Ya’s Wedding de Wang Quanan (Ursul de Aur la Berlin in acest an) n-a primit nimic. Insa premiile nu sint mai importante decit faptul ca aceste filme au putut fi vazute.
Inchei cu cel mai frumos compliment auzit la Anonimul. Horia-Roman Patapievici catre Vlad Ivanov, dupa proiectia peliculei 4 luni, 3 saptamini si 2 zile: „Felicitari, v-am urit tot filmul!”.