În Iași, orașul din România cu cel mai vechi și probabil cel mai frumos teatru național din România, Teatrul Național „Vasile Alecsandri“, festivalurile dramaturgice nu sunt o constantă. Încercări au fost de-a lungul timpului, însă puține dintre ele au reușit să devină o tradiție la nivel local, național sau chiar internațional.
Dintre toate, cele care au dat impresia că au găsit o rețetă care să funcționeze mai mult de una-două ediții sunt Festivalul Internațional de Teatru „Avram Goldfaden“ (2002-2005, 2008), Festivalul EuroArt (2007-2015) și Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași (FITPTI), început în 2007 și încă în viață.
Promițător era și Festivalul PERFORM, care însă nu a reușit să treacă de prima ediție, cea din 2014.
Total diferite ca abordare, fiecare cu un concept care încerca să acopere lipsurile din viața culturală ieșeană, aceste festivaluri și-au propus să îmbogățească agenda culturală a publicului amator de teatru și de arte performative.
De asemenea, importante pentru orașul nostru au fost și alte festivaluri, Euro Dans (1992-2001) și Periferic (1997-2000), adevărate deschizătoare de drumuri, nu numai pentru organizatorii de evenimente culturale din plan local, ci și la nivel național.
Euro Dans, gândit și pus în practică vreme de zece ediții de Dan Brezuleanu, fost balerin la Opera Română din Iași, era de pionierat în domeniul dansului contemporan, într-o perioadă în care nu erau alte evenimente în țară pe această direcție.
Festivalul Periferic, un eveniment gândit pentru cei care activau în zona artelor vizuale, făcut de Matei Bejenaru, a fost de asemenea o explorare inedită într-o perioadă în care în țară nu erau evenimente axate pe performance-uri, pe instalații, deci pe forme contemporane de arte vizuale.
Revenind la festivalurile de teatru care au marcat perioada 2002-2017, trebuie discutat despre modalitățile de finanțare, concept, echipa care îl pune în aplicare, contextul în care apar manifestările și felul în care aleg calea continuității sau se sting subit.
Ca orice proiect gândit să fie de durată, este esențial să beneficieze de o stabilitate financiară și de parteneri pe care să se poată baza. Multe proiecte și idei care au pornit de la un concept inedit sau demn de a fi exploatat pe piața culturală ieșeană au sfârșit în cimitirul cu dorințe neîmplinite sau parțial împlinite. Motivele sunt, după caz, cunoscute de toată lumea, intuite sau ascunse după scuze și neputințe de tot felul.
„Avram Goldfaden“ – cel mai important festival internațional organizat de TNI
Teatrul Național „Vasile Alecsandri“ din Iași nu se mai remarcă, în acest moment, în lumea teatrală locală și națională ca organizator de festival. Totuși instituția a dăruit ieșenilor, la începutul anilor 2000, un festival de teatru inedit prin concept și prin punerea sa în practică, Festivalul Internațional de Teatru „Avram Goldfaden“. În acea perioadă, directorul teatrului era Ioan Holban. Călătorind în timp, acesta își amintește: „Pentru că primul teatru profesionist din lume în limba idiș a fost înființat la Iași de către actorul și dramaturgul Avraham Goldfaden, m-am gândit că ar fi frumos să facem la Iași un festival care să îi poarte numele“.
Astfel, în anul 2002, Teatrul Național din Iași a inițiat un festival de teatru în memoria lui Avram Goldfaden, festival care nu avea în program doar spectacole de teatru inspirate din cultura evreiască. „Nu era un festival de teatru idiș, așa cum credea lumea“, precizează Ioan Holban.
Festivalul s-a derulat pe parcursul a patru ani, adunând la Iași trupe de teatru din mai multe țări, printre care Germania, Israel, Franța, Anglia, Republica Moldova, Polonia, Ungaria sau România. Inedită și cu priză la public, după cum spune același Ioan Holban, a fost și includerea în programul festivalului a unor concerte cu muzică tradițională interpretată de trupe de klezmer, conferințe și expoziții. Amuzat, Ioan Holban își aduce aminte cum oamenii îi cereau CD-uri cu cei care au susținut concerte în cadrul festivalului, dovadă că ideea a fost de succes.
Finanțarea pentru Festivalul Internațional de Teatru „Avram Goldfaden“ venea în mare parte de la Ministerul Culturii. În ceea ce privește cheltuielile cu transportul artiștilor din afara țării, ele erau acoperite de ambasade sau centre culturale, ca parteneri ai evenimentului. De asemenea, pentru a obține sprijin financiar extern, Teatrul Național s-a asociat cu Centrul Cultural Francez.
Apoi, în anii 2006 și 2007 festivalul a fost întrerupt, din lipsa unor spații adecvate pentru reprezentațiile teatrale, după intrarea în renovare a Teatrului Național. „Schimbările la nivelul direcțiunii din anul 2006, dar și lipsa spațiilor, odată cu intrarea în renovare a teatrului, ne-au împiedicat să mai organizăm acest festival“, declara atunci Adi Cărăuleanu, directorul artistic al teatrului.
Pe de altă parte, Ioan Holban spune că atunci când a plecat de la conducerea instituției a lăsat totul pregătit pentru o nouă ediție, cea din 2006, dar nu știe ce s-a întâmplat, iar alegerea de a nu mai face în acel an festivalul a aparținut noului director, Cristian Hadji-Culea.
Totuși, deși lucrurile nu s-au schimbat esențial nici în 2008 în ceea ce privește spațiile de joc, conducerea Teatrului Național a decis să organizeze cea de-a V-a ediție. Pe lista invitaților se aflau Teatrul Shalom din Moscova, Teatrul Evreiesc de Stat București, Teatrul „Nottara“, Teatrul Idiș din Franța, dar și cel din Israel.
Ideea continuării festivalului care poartă numele lui Avram Goldfaden nu s-a stins nici azi. Același Ioan Holban, acum director al Teatrului pentru Copii și Tineret „Luceafărul“ Iași, spune că a primit cereri pentru reluarea sa și că nu refuză ideea, dacă îi vor fi respectate condițiile pentru a face festivalul cum știe mai bine.
EuroArt – „un festival de teatru profesionist“
În 2007, la Iași a apărut un nou festival de teatru, după ce o perioadă nu s-a mai concretizat nici un proiect de acest gen. Actorul Adi Afteni s-a gândit că ar fi timpul să pună în fapt o idee care îi încolțise în minte, de a face un festival de teatru la Iași, mai ales că pe piață locală atunci nu era nici un astfel de eveniment. „Era câte un festival la Botoșani, la Vaslui, la Bacău, la Neamț, dar nici unul la Iași.“
Dar, pentru a reuși, avea nevoie în primul rând de susținere financiară și instituțională. Conform spuselor sale, a vorbit cu doi oameni care în acel moment îl puteau ajuta pentru a face un eveniment de amploare, doi oameni care nu erau în relații tocmai bune, liberalul Relu Fenechiu și Gheorghe Nichita, pe atunci primarul orașului.
„Eu m-am dus la Relu Fenechiu și voiam nu știu câte zeci de miliarde și a început să râdă, și-a suflecat mânecile, a dat telefon la secretară și a zis să nu îl deranjeze nimeni un sfert de oră“, povestește Adi Afteni despre încercarea de a obține finanțare pentru prima ediție a EuroArt. După această întâlnire cu Relu Fenechiu, în trei săptămâni a făcut proiectul festivalului cap-coadă. A mers, bineînțeles, și la primarul de atunci, Gheorghe Nichita, pentru finanțare și a obținut-o.
Deși recunoaște că nu s-a gândit mai departe de prima ediție când a început totul, imediat ce s-a terminat aceasta și-a da seama că trebuie să continue. Trupele care au venit de-a lungul celor nouă ediții, în luna mai, au fost în mare parte din România, din teatrele mari din țară, dar au venit și artiști din Moscova și Tel Aviv.
„EuroArt a reușit nouă ani de zile să aducă la Iași spectacole importante, spectacole cu Marcel Iureș, Horațiu Mălăele, spectacole ale unor teatre ca Nottara și Odeon. Ei când vin la Iași, de obicei au prețuri pe bilet care depășesc 100 de lei. La noi, de exemplu, biletul la spectacolul lui Horațiu Mălăele a fost 10 lei. La fel și la Iureș. Unde poți să îți permiți să vezi astfel de spectacole cu 10 lei?“
Deși crede că festivalul coordonat de el timp de nouă ani a avut succes și ar fi putut continua, Adi Afteni a spus stop, în 2015, din cauza unor probleme medicale. Ar mai fi și alte motive despre care nu vrea să vorbească, dar faptul că a ajuns în pragul unui preinfarct a fost pentru el suficient pentru a renunța.
FITPTI – un festival pentru publicul tânăr de toate vârstele
Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași (FITPTI) este, în acest moment, cam singurul din Iași cu un concept bine închegat, continuitate și cu o popularitate în creștere.
Organizat în parteneriat cu Consiliul Local Iași, Primăria Iași, Institutul Cultural Român, Institutul Francez, Centrul Cultural German, Institutul Goethe, Ambasada Olandei, UNITER, Centrul Cultural Italian, Forumul Austriac și ajuns în 2017 la cea de-a zecea ediție, FITPTI și-a propus încă de la prima, cea din 2007, să umple golul de pe piața operatorilor culturali din Iași și să ducă publicul, printr-o simplă prezență în sălile Teatrului „Luceafărul“, în lumi create de trupe de teatru din întreaga țară, dar și din afara ei.
„Orașul nostru are un public foarte bun, un public educat, cultivat, numeros, generos, care dorește să participe la evenimente de calitate. Noi am oferit publicului ocazia să se «specializeze», văzând ce fac alți artiști“, ne spune Oltița Cîntec, directorul artistic al FITPTI și selecționerul festivalului.
Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr de la Iași, bazat în mare parte pe finanțarea primită de la Consiliul Județean, cu Primăria Iași ca partener instabil din punct de vedere financiar, a reușit să reziste în timp și pentru că se reinventează în fiecare an, prin conectarea la actualitatea teatrală națională și internațională și prin propunerea unei tematici diferite de la o ediție la alta.
„Un astfel de festival se ține în viață cu foarte multă muncă, cu încăpățânare, cu oameni pe care să te bazezi. Apoi, creativitate, foarte multă creativitate. A face un eveniment cultural înseamnă să fii creativ, să găsești o temă care să stârnească interesul publicului. Sub această pălărie tematică trebuie să aduci spectacole, evenimente care să se plieze pe acest concept, dar acest concept să fie atrăgător pentru publicul tânăr. Și noi încercăm întotdeauna să promovăm lucruri noi, spectaculoase, diferite, exclusivități naționale, pentru că asta te delimitează, te pune în evidență, nu numai la nivel local, chiar și la nivel național. Faptul că noi am avut anul trecut niște premiere pe țară, faptul că am avut artiști care au venit pentru prima dată în România și numai la Iași, trupa Bread and Puppet, de exemplu, ne-a scos în evidență, în raport cu alte festivaluri“, conchide Oltița Cîntec, directorul artistic al FITPTI.
De altfel, manifestarea organizată de Teatrul „Luceafărul“ din Iași a primit din partea celor nouă evaluatori internaționali din cadrul competiției „Europe for Festivals, Festivals for Europe“, organizată de European Festivals Association de la Bruxelles distincția „Remarkable Festival/ Festival Remarcabil“.
PERFORM – un festival pentru independenții din teatru
În vara anului 2013 a avut loc în cadrul Festivalului Internațional al Educației (FIE) un experiment de tip fringe al teatrului independent.
Actorul Octavian Jighirgiu a participat în calitate de membru al juriului la acea ediție, rămasă și singura, de altfel; a intrat în contact cu o serie de artiști ce se manifestă în această zonă alternativă a artei și i-a venit ideea de a face și el un festival la Iași care să vizeze independenții. Așa apărea, în 2014, Festivalul PERFORM.
„Până la punerea în discuție a nevoii reale de a sprijini teatrul independent și construirea unui concept de platformă festivalieră într-un grup de lucru local n-a mai fost decât un pas. Astfel, în primăvara anului 2014 depuneam la Primăria Municipiului Iași un proiect pentru accesarea unei finanțări“, spune Jighirgiu.
Această finanțare a fost una medie, aproximativ 20.000 euro. Octavian Jighirgiu și-a făcut o echipă organizatorică formată din colegi de breaslă interesați de dezvoltarea sectorului cultural independent și și-a asumat rolul de director executiv al festivalului, iar regizorul și actorul Florin Caracala pe acela de director artistic. PERFORM a beneficiat de sprijinul și consultanța Andreei Pleșa, specialist de marcă în PR și Comunicare, de o echipă de voluntari, formată din studenți de la universitățile ieșene, iar principalul parteneriat al producătorului (Asociația Artes) a fost cu municipalitatea ieșeană.
„În PERFORM și-au găsit locul atât concepte performative de nișă, cât și multiple forme de expresie din teatrul contemporan. Ne-am propus atunci să aducem la Iași acele companii și acei artiști care și-au găsit o identitate proprie, devenind voci de care și sistemul bugetat a început să țină cont. Am considerat că Iașul avea nevoie mai mult ca oricând de acest tip de eveniment, pentru că se pregătea pentru lansarea candidaturii la titlul de Capitală Culturală Europeană“, mai spune Jighirgiu.
El consideră că festivalul a fost o reușită: cele mai bune spectacole ale momentului, săli pline, o promovare demnă de festivaluri cu tradiție, interes crescut din partea criticii de specialitate.
Ceea ce nu a funcționat a fost buna comunicare cu finanțatorul. „Lipsa de interes pentru conținutul evenimentului nostru, precum și multitudinea de manifestări conexe din cadrul FIE au potențat o anumită indiferență a autorității publice asupra noastră. Acest fapt a dus în anul 2015 la respingerea de la finanțare a celei de-a doua ediții PERFORM, ediție care propunea ceva mai mult decât prima, prin deschiderea către internațional“, sintetizează Jighirgiu.
O concluzie se desprinde clar din această retrospectivă a vieții și morții festivalurilor de teatru din Iași: fără finanțarea statului nu se poate face ceva de amploare, însă această dependență duce și la sincope comunicaționale, care de cele mai multe ori sunt fatale. Dacă finanțatorul ar da doar banii și i-ar lăsa pe specialiști să se ocupe de creșterea și maturizarea conceptului, poate că fluctuațiile care țin de calitatea produsului final ar fi mult mai puțin vizibile și viața unor astfel de evenimente mai lungă.