Cumva, zbuciumul interior al personajului principal (un istoric de arta aflat in anotimpul lui „middle age”) din Liniste in octombrie (Editura Niculescu, 2007, traducere din limba daneza de Gabriela Sauciuc) se transmite, bolnavicios. Grondahl mizeaza pe densitatea tonului si-a confesiunilor, stiind ca prin asta cititorul va deveni una cu povestea. Doar ca senzatia cu care ramii nu e cea a strinsorii fara cauza. Nu te sufoci, te ingindurezi „pe nesimtite”, trist, dozat. Ceea ce, stiind ca nu ai alta alternativa decit sa inaintezi si mai adinc in ginduri – asta e conventia, asumata –, e poate chiar mai rau decit ar putea fi vreun final violent.
Ce ati descoperi „hranitor” intr-o parasire ori intr-o fosta iubire? Totul, acesta e crezul lui Grondahl, care pledeaza in roman pentru infinitatea variantelor introspectiei.
Piesele de puzzle formeaza intregul unei memorii afective
Parasit de nevasta dupa 18 ani de casnicie, pendulind intre banalitatea vietii domestice si teama unei lipse – ipotetice – a ei, barbatul tomnatic din poveste e pus in situatia de a-si reevalua existenta.
Plecarea lui Astrid „atrage” insa reintoarcerea in memorie a altor iubiri care l-au marcat. Astfel ca din poveste sint decupate chipurile care nu au legatura cu istoria si privirea ramine pironita, pe rind, asupra unei singure trairi. Piesele de puzzle formeaza, subiectiv, intregul unei memorii afective. Imaginile se suprapun incet, filigranat, obsesiv, dar delicat si rezultatul e uimirea cu care, printre povesti, barbatul descopera alegerile care i-au modelat viata. De la pictorita atipica, alaturi de care traieste o iubire adulterina, la minciunile pe care descopera ca i le poate spune cu nonsalanta sotiei, de la calmul si perspectivele caminului, la nebunia unor legaturi atipice unei permanente descoperiri de sine.
Liniste in octombrie a fost nominalizat de catre American Library Association la categoria „Cartea anului”, romanul fiind si pe lista de bestseller-uri a ziarului „Washington Post”.
Un alt roman al sau, An Altered Light (2005), a fost pe shortlist-ul International IMPAC Dublin Literary Award in 2006.
„Un roman al carui autor reuseste aproape imposibilul: sa ne faca sa il simpatizam pe protagonistul egocentric si sa arate cum nu reuseste un barbat sa isi cunoasca sotia dupa multi ani de casnicie.” – „The Times”