— Ce urmaream cu grecitatea, asadar... Simplu ca buna ziua: un palindrom grecesc. Un palindrom grecesc perfect. De fapt, un veritabil palindrom nu poate fi decit perfect; altminteri, nu e palindrom. "Rege, e ger", de pilda, este unul; in schimb, acest enunt (pe care-l stiti) "Rosul usor e rozul iluzor", nu e decit pe jumatate palindromic.
E ca si cum clepsidra, bunaoara, vidindu-se de apa sau nisip in alveola superioara, n-ar mai fi intoarsa alta oara, pentru ca alveola-i inferioara sa devina una superioara… O spun, dragile mele interlocutoare, nu fara scuzele-mi tirzii, dar de rigoare, pentru aceste rime interioare, pe care,-n proza, le detest, ca inferioare, si le resping cu maxima vigoare.
Fetele se prinsera pe data de ghidusia lui Vasile Elisav (umorul caruia era, in rest, cam indoielnic), neraminindu-le, in caz contrar, decit sa ramina (pardon de repetitie!), ele, masca… Prinzindu-se, facura, insa, haz:
— Ha, ha, hohoti Nora; iar Carmen avu o filosofica mirare, care consta intr-un:
— Aha!
Vasile continua imperturbabil:
— Pentru a fi un palindrom perfect, bref: pentru a fi un palindrom, iar nu numai o jumatate, cum va spuneam mai sus, de palindrom, jumatatea prima ar trebui-ntregita cu ceea ce urmeaza, in sfirsit, sa fie cealalta jumatate, adica: „Rosul usor e rozul iluzor”, si viceversa… Iar Vasile Elisav, dupa o pauza, intreba, didactic: Deci?
— „Rozul iluzor e rosul usor”, strigara cele doua, victorioase.
— Nota zece, zise dom profesor. Palindromul, asadar, este acesta: „Rosul usor e rozul iluzor; rozul iluzor e rosul usor.”
Apoi, Vasile disparu la el, de unde se intoarse cu o carte, Rhetorique de la poesie. Lecture lineaire. Lecture tabulaire (Edition Complexe, Bruxelles, 1977), apartinind faimosului Groupe µ.
— Simpatici tipi, zise profesorul Vasile: Dubois, Edeline, Minguet…
— Si Klinkenberg, il completara tinerele-i interlocutoare, in timp ce lingurita lui Vasile avu, in ceasca-n care adaugase zahar, un clinchet argintiu indescriptibil.
— Jean-Marie, adauga indata Nora.
Atunci, Vasile ii intinse cartea, spunindu-i fara ezitare:
— Deschide-o la pagina 143, § 5.3. Temps reversible. Citeste si tradu-n romana, din condescendenta, draga Nora, pentru publicul nefrancofon (cit o mai fi in tara noastra francofona).
— „In modul cel mai riguros, isi incepu lectura Nora, o expresie lingvistica a reversibilitatii timpului nu ar putea sa se bazeze decit pe un rebroussement… ” Ce-i asta? Am stiut, dar am uitat…
— „Schimbare de directie” o lumina Vasile.
— Deci, „…pe o schimbare de directie exacta a lantului vorbit sau a rindului scris; e, prin urmare, necesar un metaplasm. Chiar daca,-n palindrom, exista o situatie foarte apropiata de-acest model, trebuie sa fim constienti de faptul ca fiecare litera (sau fiecare termen, in palindroamele verbale) ramine citit «a l’endroit»… „. Cum s-ar traduce asta mai pe romaneste?
— „De la stinga la dreapta”,-n cazul nostru, raspunse scurt Vasile.
— „Cu toate astea, continua lectura Nora, palindromul da nastere unui efect cu totul singular, pe care n-am putea sa-l dam prea repede de-o parte, punindu-l alaturi de curiosa sau de versurile de mirliton… „. Alta expresie buclucasa, don profesor.
— Sa le zicem „versuri de doi bani”…
Iar acum, te rog, da-mi mie cartea, pentru ca am ajuns la grecii mei, zise Vasile Elisav, citind, si el, din profitabila bucoavna:
„Iata un exemplu venerabil, inscris pe o fintina adiacenta Sfintei Sofii de la Constantinopol, ce condenseaza in chip gnomic un judicios precept, anume cuvine-se sa-ti speli pacatele, nu doar obrazul: