Noul film cu care Steven Spielberg vrea să recâștige coroana de rege al fanteziei, Ready Player One, este un trip supervitaminizat prin tot ce înseamnă cultura pop a anilor ’80.
Cultură la apariția căreia însuși Spielberg a pus din plin umărul. Ready Player One, proaspăt ajuns în cinematografe, pare a fi momentul de apoteoză a unui trend tot mai vizibil în ultimii ani: o fascinație/ nostalgie nedisimulată pentru tot ce a însemnat The Eighties în materie de divertisment. Anii ’80, urâți și criticați la vremea lor, nu încetează să fascineze. Care este secretul acestei fascinații?
Ready Player One este o adaptare a unui bestseller scris de Ernest Cline, un tip care a crescut în anii ’80 și a gustat din plin cultura perioadei, muzica, filmele și în special jocurile video. A muncit zece ani la acest roman, necrezând vreo clipă că va ajunge ziua în care să îl vadă publicat, darămite să aibă succesul pe care l-a avut. Dar, creând lumea unei Americi din 2045 care visează la o decadă trecută, Ernest Cline a simțit că este singurul mod în care poate găsi un folos miriadelor de informații și trivia pe care le știa despre cultura „sa“.
În Ready Player One, lumea de peste câteva decenii se zbate în sărăcie, dar toată populația, în special tinerii, trăiesc o a doua viață în Oază, un imens univers virtual creat de un geniu excentric pasionat de cultura anilor ’80, de la Duran Duran și Rush la filmele lui Steven Spielberg.
Prin urmare, era cumva natural ca însuși Spielberg să regizeze această adaptare, aproape un prilej de meditație asupra moștenirii sale cinematografice.
Spielberg susține că știe secretul fascinației anilor ’80: „Suntem nostalgici după această decadă fiindcă a fost lipsită de stres. Totul era degajat și inofensiv: stil, modă, muzica era extraordinară – Duran Duran, Van Halen. Aveam chiar un actor președinte la Casa Albă, Ronald Reagan, care vorbea logic și cu sens, și spun asta eu, care țin cu democrații, nu cu republicanii“.
Pentru autorul lui E.T. și Indiana Jones, astfel, fascinația pentru anii ’80 este aproape ca un refugiu în fața realității, așa cum puștii din 2045 se retrag în ficționala Oază: „Cred că ceea ce se întâmplă acum în lume sau chiar acum zece ani, când Ernie a scris cartea, ne face să simțim că au fost vremuri trecute la care prezentul ne forțează să ne întoarcem. Măcar vremuri ca anii ’80“.
Ceea ce nu spune Spielberg este spus de către David Peyron, conferențiar la universitatea Aix-Marseille, autor al cărții Culture Geek. Recunoscând întoarcerea ciclică a unor mode, Peyron atrage atenția că, mai mult ca orice altă perioadă, anii 1980 au reprezentat „o perioadă fondatoare a pop-culturii, în continuarea anilor ’70, cu al lor Star Wars“. „Anii ’80“, spune Peyron, „au reprezentat masificarea acestei culturi: jocurile video devin o adevărată industrie, este epoca în care Steven Spielberg și George Lucas redefinesc Hollywoodul modern, aducând copiii în prim-planul publicului, cu noile tehnologii de efecte speciale etc. Este momentul în care adolescenții devin ținta acestei culturi populare, ceea ce nu era cazul înainte. Astăzi, trăim aproape în aceeași epocă, nu prea a existat o ruptură, deci e normal ca ea să revină“.
Peyron atrage atenția asupra faptului că prima mare generație geek, „cea a fondatorilor“, a apărut în anii 1980. „Aveau între 12 și 17 ani la începutul deceniului, au crescut cu aceste jocuri video, cu aceste filme.“
Puștii de azi cunosc această cultură grație internetului, rețelelor sociale, grație YouTube. Tehnologia și mondializarea acestei culturi reprezintă o particularitate a acestui val nostalgic, o particularitate care îl hrănește permanent și continuă să îl propage.
Ca un puști care a trăit pe viu anii ’80, Ernest Cline, gândindu-se la personajul creatorului Oazei, crede că există, pe undeva, „nevoia de a evada în anii ’80“. El recu-noaște că, atunci când vine vorba despre acel deceniu, există tendința de a da la o parte părțile mai puțin plăcute. „Dar asta e esența nostalgiei, nu? Ochelari cu lentile roz! Uiți lucrurile rele și te gândești numai ce mișto a fost, ce bine era totul pe atunci!“