Infrumusetam, dramatizam, lasam lucrurile traite sa se transforme in anecdote”. Da, domnul Grass are dreptate, memoria coloreaza pozele alb-negru. Dar, ca sa spun asa, memoria nu uita niciodata complet. Gunter Grass s-a purtat intotdeauna ca o mare autoritate morala a Germaniei, a cerut unui intreg popor asumarea greselilor sale, marturisirea sincera, a avut o pozitie ferma intr-o mie de chestiuni si, cum era de asteptat, a parut intotdeauna a fi „un om de incredere”. Insa timpul a trecut, marele scriitor s-a apropiat de aniversarea celor 80 de ani (si de un omagiu pompos) si a scris o carte autobiografica. Pe care a anuntat-o intr-un interviu cu dezvaluiri senzationale din „FAZ”. Dezvaluirea era, de fapt, doar una: adolescentul Gunter s-a inscris, de buna voie, in trupele hitleriste Waffen SS, pare-se, pentru ca vroia sa se elibereze de autoritatea familiei. Marturisirile pe care le face scriitorul sint insa majoritatea doar niste figuri de stil – nu exista o confruntare reala cu decizia de atunci, o explicatie plauzibila a tacerii care a durat atit. Editorialistii de la „Die Zeit” nu s-au lasat pacaliti. Nici ei, si nici majoritatea celor care au comentat in ultimele zile confesiunea lui Grass. Nu inrolarea de la 15 ani e de neiertat, ci tacerea. Si tupeul incredibil de-a juca atitia ani rolul marelui moralist, pastrind secret lucrul pe care trebuia sa-l spuna de la inceput. In loc de asta, livreaza publicului o marturisire tirzie si foarte indulcita, neasumindu-si, nici macar acum, optiunea de la 15 ani. Ba mai si adauga ca a fost totusi vorba despre o unitate de elita, vrind parca sa se scuze. E ca si cum ai spune, cum o face acum multa lume la noi, ca ai fost turnator numai si numai din patriotism. In sfirsit avem si noi ceva in comun cu germanii.
