Două zile pe muchie a fost Zuckerberg Împărat audiat sub cupola Capitoliului american, în încercarea (doar parțial reușită) de a i se cere socoteală în privința comportamentului reprobabil al Zmeului Facebook, confruntat cu Kogan cel voinic de la Cambridge.
A avut toate datele unui show mediatic, dar care, culmea, a prins mai ales pe Facebook decât în media tradițională din Statele Unite ale Americii. Agenda internă este încărcată de tweet-urile președintelui Trump, investigația procurorului special Robert S. Mueller III, raidurile FBI asupra sediului unuia dintre avocații lui Trump, pensionarea liderului majorității republicane din Camera Reprezentanților, Paul Ryan, războiul comercial cu China declanșat de Trump (deocamdată la nivel verbal), așteptarea acțiunilor lui Trump privind pedepsirea liderului sirian Assad în urma noului atac cu arme chimice. Un platouaș ca o masă de Paște la români. Toate cele enumerate anterior au condus subiectul Facebook în planul al II-lea.
Audierea șefului Facebook, Mark Zuckerberg, denumit în continuare Țuchi, a avut toate datele lumii reale: un geek al giganților tehnologici americani care a fost prins foarte târziu că a călcat strâmb în lupta sa pentru maximizarea profitului s-a întâlnit cu reprezentanții poporului, mulți dintre ei complet habarniști în privința direcției în care se îndreaptă universul social media, dar și alții, la fel de mulți, măcar puși în temă în mod corect de către consilierii lor.
Din fericire, s-au spus în cele două zile de audieri suficient de multe lucruri importante, încât să stabilească o serie de direcții importante de discuție. Tot din fericire, există destui experți care au putut să răspundă publicului pe larg la întrebările la care Țuchi s-a ferit să ofere orice fel de comentariu. Un exemplu: strânge Facebook date despre utilizatorii de Internet în afara sa? E un soi de secret al lui Polichinelle faptul că Facebook colectează date dintr-un număr foarte mare de surse (istoricul browserului, sistemul de operare Android etc.) și nu se limitează la strângerea de detalii despre viața privată strict pe baza interacțiunii noastre cu aplicația. Altfel spus, aspiră date de peste tot unde se poate strecura sau îi dăm noi acces, de multe ori fără să ne dăm seama. Câte conturi nu ne-am creat pe site-urile unor restaurante cu livrare la domiciliu prin intermediul butonului „Facebook“ în loc să completăm un formular dedicat? Știe acum Țuchi (mă rog, „aspiratorul de date“) ce bucate am comandat și cât am plătit pe ele, la ce ore și în ce zile? Știe măricelul!
Aria de subiecte importante este largă (doar despre faptul că Țuchi a acceptat, în sfârșit, că Facebook este responsabil pentru conținutul postat s-ar putea vorbi la nesfârșit, în condițiile în care a negat vehement asta, lăsând responsabilitatea exclusiv în cârca utilizatorilor). Dar poate cea mai importantă discuție, pe termen scurt, până când inteligența artificială va lua locul inteligenței lui Țuchi, se referă la echipa tot mai numeroasă de „cenzori“ care analizează conținutul raportat ca inadecvat de către utilizatori. Poți să fii total indispus doar la vederea texanului Ted Cruz și să fii antirepublican până în măduva oaselor, dar nu poți să nu accepți că suntem în fața instituirii unei armate de angajați care vor decide ce e libertate de exprimare și ce e insultă, ce avem voie și ce nu avem voie să scriem pe Facebook. Pe drept cuvânt, politicienilor din Congres li s-a zbârlit părul la auzul veștii că discursul pe rețeaua socială va depinde de gusturile, preferințele și gândurile despre lume ale unei caste angajate de Zuckerberg să aprobe sau respingă la minut postări considerate a viola termenii și condițiile comunității. Motiv să revenim pe larg la subiect într-un viitor episod „La Țuchi“.