Economia rurală, așa rahitică cum este ea, funcționează doar dacă toți sau aproape toți factorii care o influențează se reunesc atunci când trebuie.
Cel mai la îndemână exemplu este chiar zicala aia cu dacă plouă în mai, vom avea mălai. Iaca factorul meteorologic și iaca momentul când e nevoie de el. Altfel, porumbul nu se face cum și cât trebuie, găinile înghit în sec, purceii nu se îngrașă. Credeți-mă, așa arată o criză microeconomică capabilă să destabilizeze tihnitul trai de subzistență. Și atunci când se întâmplă, mințile luminate ale comunității trebuie să vină cu soluții, fiindcă de asta se cheamă ele minți luminate.
Vasile este ciobanul, cu articol hotărât, fiindcă este singurul din comuna despre care vorbim azi. Nu trebuie să vi-l închipuiți bătând dealurile la pas și păscând mioarele prin văgăuni, pentru a le smulge apoi câțiva stropi de lapte. El doar le deține. De păscut, muls, și tuns se ocupă niște nătărăi analfabeți, care cred că a primi țigări și rachiu înseamnă salariu. Problema economică a lui Vasile s-ar putea numi mârlit asincron. Întâlnirea amoroasă dintre oile lui și berbec se petrece cam în aceeași perioadă în fiecare an, fiindcă așa sunt programate genetic oile să se vrea iubite. Apoi se nasc mieii, dintre care o parte vor deveni oi și berbeci, iar restul devin friptura noastră de Paște. Aici intervine iarăși factorul temporal, în sensul că sărbătoarea trebuie să vină după ce mieii apucă să crească până la o greutate care să facă profitabilă afacerea. Asta nu se întâmplă dacă Paștele cade pe 8 aprilie și nici nu prea a plouat în mai anul trecut. E greu să vinzi niște chestiuțe nu mai mari decât o mâță oamenilor din comună.
Lumea s-a văzut astfel nevoită să-și cumpere mieii de prin străini și nimeni nu-i putea condamna pentru asta, fiindcă ai lui Vasile nu par să fie buni pană hăt, tocmai de unu mai, când nu-i mai vrea nimeni. Aici trebuia să intervină o minte luminată și respectată, fiindcă nu îl putem lăsa pe bietul cioban să falimenteze. Primarul, despre care nimeni nu știe că are cam un sfert din oile de la stâna asta, deci și un sfert din mieii nevânduți, a dat o dispoziție pe care mulți specialiști în economie s-ar putea să o considere mutare de geniu. A instituit o sărbătoare provizorie, valabilă doar anul acesta, fix de întâi mai, numită Maște. Este același unu mai dintotdeauna, cu liber de la stat, cu veselie și cu grătare, doar că, pe lângă bere și mititei, se va consuma, în mod obligatoriu, carne de miel.