Ii este frica mai ales de baietii cu coada, a remarcat vreo doi, infoiati, si de fetele alea rizind un pic prea despuiat. Ceva o framinta, totusi continua sa caute cu privirea. Are o ultima ezitare. Dar nu mai poate, trebuie sa intrebe, trebuie sa afle, cu tot riscul, trebuie sa stie.
– Nu va suparati…
Se apropie de mine cu teama, ma uit la ea cu amabilitate si asta o linisteste cit de cit.
– Nu va suparati… stiti cumva daca a venit si domnul Bucurenci?
Nu-l vad pe acolo si oricit mi-ar placea sa o duc pe femeie in eroare, ii spun sincer ca, probabil, n-a ajuns inca. Dezamagita, revine in coltul ei.
– Nu-i nimic, il mai astept. E abia sapte si zece, se incurajeaza batrina.
Eu n-o mai aud. Ma trage de mina Victor (n.r. Jalba), care-mi cere sa-i fac poze de la manifestare, sa stie Lumea ca si el citeste. In fundal, prin obiectiv, ii observ pe Razvan Tupa, Elena Vladareanu si Viviana Musa. De asemenea, citesc.
Ma apropii sa-i salut si nu ma pot abtine sa fiu rautacios cu Elena.
– Auzi, dar macar da o bere pentru asta Ioan T. Morar?
Elena ride si se ofuscheaza, Tupa se preface mai interesat de antologia de poezii, Viviana doar zimbeste.
– Hai mai, ca nu e despre asta, e vorba de-un principiu aici, raspunde Elena. Citeva minute mai tirziu, se ridica si schimba trotuarul.
Ma asez linga Tupa, continui sa fiu rautacios.
– Dar tu chiar te uitai la emisiunile alea? Fii sincer.
– M-am mai uitat, imi raspunde poetul si intoarce privirea spre cartea din miinile lui.
Uite, recunosc eu, mi se parea interesanta ideea emisiunii lui Morar, dar crede-ma, nu rezistam mai mult de zece minute. Avea ceva… asa… usor ridicol in incercarea de a-i menaja pe invitatii-vedeta, de a evita sa para totusi prea prosti. Cit despre „Nocturne“, ce sa spun, cred c-am aflat mai multe despre viata Marinei Constantinescu, decit despre invitatii ei.
Tupa nu raspunde nimic. Nici n-ar avea cum, toate astea nu i le spun lui, le-am discutat cu alt prieten, mai devreme, la telefon. Mi-ar fi placut sa i le spun si lui.
Ma ridic. In juru-mi, blogherite frumoase – asta a fost o surpriza placuta – si blogheri gata sa-ti dea in cap daca le contesti jucaria se ridica din cind in cind sa se fotografieze intre ei. Apoi, patrunsi de importanta momentului se asaza, cuminti, pe bordura si se fac ca citesc.
Apar si vedetele, il observ pe domnul primar Caldarescu, au venit si Bucurenci (batrina l-a privit de la distanta, n-a indraznit mai mult, apoi, cu un zimbet pe buze, a plecat), T.O. Bobe, Ovidiu Komartin. Plus jurnalisti, care au jucat si-n multime, dar au si relatat pentru editia a doua.
A, era sa uit. Au venit si o mina de jandarmi, mai mult amuzati decit pusi pe fapte. Dupa luptele cu galeriile de fotbal, apararea TVR de citiva blogheri intelectuali pare concediu pentru ei.
Pe la sapte si douazeci plec, protestatarii mai ramin. Plec zimbind si eu, ca batrina mea. Doar ca eu nu zimbesc de la Bucurenci, ci pentru ca imi imaginez deja relatarile puse de cu seara pe net despre marea lupta a blogherilor in fata opresorilor culturii de la TVR, despre cum le-au aratat ei lor ca lumea citeste, despre cum o sa mai citeasca si pe viitor, daca li se cere, sa stie lumea si politicienii ca sint o forta.
Mai zimbesc si cind imi inchipui risul in barba al lui Ioan T. Morar (care nu a fost prezent la „demonstratie“). Pun pariu ca nici el nu se astepta sa iasa atit de bine.
P.S.: La protestul impotriva scoaterii emisiunilor „Lumea citeste“ si „Nocturne“ de la TVR, a participat si actrita mea preferata, Maria Dinulescu. Eu, intr-o idiotenie sociala care imi devine de acum caracteristica, nu am vazut-o decit la final, cind deja pleca. Mi-a parut rau toata seara.