Actualitate  -  Veronica Niculescu  -  

Generatii mixate

Cu mai bine de o ora inainte de inceperea concertului Jethro Tull, Piata Mare e plina de oameni de toate virstele si toate genurile. Sint si rockeri „clasici“, cu tricouri negre, si punkisti cu creste si mese colorate, dar si sexagenari plimbindu-se de mina.

In afara de afisele alb-negru, cu Anderson cintind la flaut intr-un picior, nimic nu pare sa anunte faptul ca aici vor cinta Jethro Tull. Lipsesc gardurile care de obicei imprejmuiesc piata, lipsesc oamenii de ordine care sa te caute prin geanta si sa te puna sa arunci sticla cu suc la intrare. De jur imprejur, terasele sint deschise, ca in orice seara.

Putin dupa ora 20, printr-un colt al pietei intra o masina luxoasa, cu insemnele Capitalei Culturale Europene. Patrunde pina spre scena in fata careia deja sute de oameni si-au ocupat locuri. Din masina parcata intr-o parte, coboara nimeni altul decit Ian Anderson. E imbracat in bermude kaki si maiou negru, pe umar are o sacosa cu „Sibiu 2007“, iar in urma sa trage un geamantan pe rotile. Insotit de un bodyguard, se strecoara pe linga scena si intra in cabina, fara sa fie recunoscut decit de doi-trei spectatori care zimbesc incintati.

Dans cu excavatorul

Citeva minute mai tirziu, atentia tuturor se indreapta intr-un colt al pietei. Un excavator incepe un dans bizar. Isi intinde gheara spre cer, arcuind-o ca si cum ar fi bratul unei balerine. I se alatura un barbat, cu camasa alba. Danseaza ca un cuplu, masina si om. Un cerc larg de spectatori se aduna de jur imprejur. Transport Exceptional, spectacol al companiei „Beau Geste“, din Festivalul International de Dans Contemporan, se desfasoara pe acorduri de opera. Un bonus neasteptat pentru cei adunati la Jethro Tull.

Living in the Past

Ian si ai sai au inceput show-ul la zece minute dupa ora 21. Emotiile curg in valuri. Anderson cinta la muzicuta in deschidere. „A, inca mai sinteti aici?“, glumeste cu publicul, „Atunci sa va cint ceva nou. Este din… 1976!“. Pe Living in the Past, publicul ii e deja la picioare. Celebrul sau dans intr-un picior smulge tipete. Flautul suna minunat.

Dupa trei-patru cintece, cerul se rupe. Se porneste o rapaiala puternica. Din miile de spectatori, cei din margine se adapostesc pe sub stresini. Se deschid umbrele, concertul merge mai departe ca si cind nimic nu s-a intimplat.

Spre deosebire de ceea ce credea Anderson, in piata sint fani adevarati, care cinta si danseaza chiar si sub ploaie. Pentru ca stiu si versurile, sint rasplatiti: ploaia se opreste dupa vreo trei melodii. Bucuria e fara margini.

„Totul e Jethro-Tull-izat!“

Flautul fermecat al lui Anderson e uneori inlocuit de o chitara de mici dimensiuni, alteori de muzicuta. Cind sufla in flaut, Anderson icneste, ofteaza, se strimba la public ca un mic demon, care simte ca a cucerit cetatea. Aqualung din ’71, intr-o noua versiune, cu flaut si un nou aranjament, devine de nerecunoscut. Si Mozart se lasa transformat de Jethro Tull, iar Bernstein e mixat cu Jimi Hendrix si chiar si cu o bucata din genericul de la Dallas. „Totul e Jethro-Tull-izat!“, striga un tip, incintat la culme. Fiecare cotitura muzicala e primita cu hohote de ris si aplauze cu miinile ridicate deasupra capetelor.

„Vino si aici!“

Bis-ul este cerut aproape cu furie, iar Anderson, pitit dupa scena, se intoarce in forta. Apoi, Jethro Tull pleaca in spatele scenei, la cabine.

Zeci de fani ii asteapta, filfiind afise pe deasupra capetelor, pentru autografe. Anderson apare ultimul. „Ian, te-am asteptat 30 de ani! Vino si aici!“, striga o femeie. Ian si ai lui impart autografe, schimba o vorba cu fiecare. Autocarul „Sibiu 2007“ ii asteapta in fata scenei. Aventura sibiana se incheie. In urma, Piata Mare ramine curata, nu-s nici munti de sticle sau pahare de plastic, nici valuri de bere lipite de pavaj, nici garduri de strins.

Anderson: „Eu nu ascult rock!“

Sclipitor. Asa s-a aratat Ian Anderson jurnalistilor adunati ciorchine la conferinta de presa acordata de liderul trupei Jethro Tull, in dimineata concertului din 31 august. Cinci minute, sedinta foto, cu toti membrii trupei. Anderson stie cum sa dezghete apele. Glumeste cu fotografii adunati in semicerc. „O sa va fac faimosi! Aveti 30 de secunde de glorie!“, le spune, pe rind, celor care il fotografiaza, rotindu-se spre fiecare, astfel incit toti sa prinda o imagine buna. „Domnisoara! Si acum cel cu camera aia mare. Ce e? Canon… A, uite si una mai putin scumpa…“ Muzicienii se retrag, doar Anderson va sustine conferinta.

Aratati tinar pentru rock and roll!

Ei, incerci sa ma faci sa ma simt prost. Tu arati oribil! (ride, in timp ce reporterul pare stinjenit). Glumesc!

Ce pregatiti pentru acest an?

Zilele trecute s-a lansat concertul de la Montreaux, pregatim si un documentar, va fi gata pina la Craciun. Urmatorul album va fi gata in martie sau aprilie 2008 si-l vom lansa, probabil in iunie. O piesa o vom cinta diseara, pe scena, ca sa vedem cum prinde la public.

Cum s-a schimbat stilul Jethro Tull in ultima vreme? Ati cintat mereu cu fel si fel de noi influente…

Schimbari sint mereu in stil. Influente, da, un pic de jazz, un pic de folk din diferite parti ale lumii. Dar nu din rock. Eu nu ascult rock. Cind eram adolescent, ascultam muzica acustica, blues, jazz, muzica bisericeasca. Nu sint interesat, ca ascultator, de rock si pop. Cind am timp sa ascult muzica, vreau sa ascult lucruri diferite, care ma vor influenta un pic in muzica mea.

Ce asteptati de la concertul de la Sibiu?

Nu cred ca trebuie sa astept nimic. Ce astepti cind faci sex? Nu stii niciodata cum va fi… Publicul este asa cum este, nu poti sa stii, imi place sa fiu surprins, sa vad cum se desfasoara totul in timp real. Daca mergi sa vezi un film, nu vrei sa stii cum se termina. Cred ca cei mai multi oameni care vor veni diseara nu vor fi fani Jethro Tull, fiindca e un concert gratuit. Oamenii vin pentru ca este… joi seara… nu stiu de ce… Vor fi oameni care vor sti citeva dintre piesele noastre. Vor fi foarte putini care vor sti multe cintece. Dar cei mai multi vor sti unul sau doua sau nici un cintec. Cred ca majoritatea nu stiu ce vor primi, vor fi surprinsi. Si noi la fel.

– Ce stiti despre Romania, despre Sibiu? Ati apucat sa va plimbati, sa vedeti locurile?

– Da, m-am plimbat chiar mult: intre hol si etajul unu, intre locul unde am luat micul dejun si camera. Stiu totul despre lift si despre camera. Am mai fost in Romania de doua ori si am citit mult despre tara aceasta. Stiti, unul dintre hobby-urile mele preferate este ca atunci cind merg undeva, departe, unde n-am mai fost niciodata, cum ar fi Sibiul, sa ma duc in camera mea cu aer conditionat, sa deschid geamul, sa privesc de deasupra orasul, sa pornesc computerul si sa caut pe Google Sibiul. Si atunci pot sa citesc. Si sint aici! Mi-ati putea spune ca as putea face asta si acasa. Da, dar nu e la fel. Cind esti aici, intilnesti oameni, jurnalisti, te conectezi. Imi place sa citesc, sa aflu despre locuri, folosindu-mi nu doar ochii si picioarele, ci computerul, pentru a gasi informatiile. Mereu imi iau laptopul cind merg in alta tara. E o unealta folositoare, caci nu am mereu timp sa ma plimb. Restul tipilor din trupa au citeva ore, pentru a se plimba, a bea o cafea… Dar eu va acord timpul dumneavoastra, iata.

Ce parere aveti despre faptul ca Sibiul este Capitala Culturala Europeana?

E o treaba urita, dar cineva trebuie s-o faca! (risete prelungi) Daca nu erati voi, era alta tara, alt oras ar fi trebuit sa aiba de-a face cu cheltuielile si tot tambalaul… E ca si cu Jocurile Olimpice – par o idee buna, dar e cheltuiala mare si, la final…

Cum s-au schimbat fanii trupei de-a lungul anilor?

Publicul a devenit important cind am observat ca sint mai mult de zece spectatori. A fost un moment mare. Era in 1968, martie. Puteai sa vezi ca oamenii incep sa vorbeasca despre Jethro Tull, o trupa noua. Atunci am devenit constienti ca lumea vine sa te vada pe tine, nu vine sa vorbeasca, erau chiar atenti. Anii nu ne-au schimbat semnificativ publicul. Jethro Tull nu este o trupa rock ca Iron Maiden sau ca alte trupe care au aproape numai public masculin, cu tricouri negre. Jethro Tull a avut mereu un public mai variat, genurile sint amestecate, fete si baieti. Prima oara cind am cintat in America, mi s-a parut ca avem in public numai copii, de 15-16 ani. Sint oameni diferiti, de diferite profesii, religii. Asta imi place. Deci nu arata nici acum prea diferit fata de cum era in 1969… Saptamina trecuta, in Israel, cei mai multi spectatori erau de 20-30 de ani. E neobisnuit. Erau citiva adolescenti, nu prea multa lume de 50-60 de ani… De obicei, nu vedem multi spectatori de 30 de ani. Sint cei care, probabil, au inceput sa asculte muzica crescind cu Duran Duran, astfel ca au creierele distruse pe vecie! Publicul nostru cred ca e un tablou al tarii respective.

– V-ati dedicat viata muzicii. Dar ce ne puteti spune despre hobby-urile dumneavoastra?

– Nu-mi place fotbalul! Nu imi place fotbalul pentru ca nu imi plac fotbalistii, fiindca scuipa mereu. De cite ori ii filmeaza o camera, scuipa. Iar doua minute mai tirziu, cad si se tavalesc in saliva altcuiva. Mi se pare ciudat. Schimbul de fluide este ok intre adulti care consimt, dar nu in fotbal, e ciudat…  Ce nu imi mai place: nu pescuiesc, nu joc golf. Singurul sport care imi place sint cursele de Formula 1 si uneori ma uit la tenis, cind e Wimbledon. Imi place sa gradinaresc, sa am grija de unele plante exotice. Adesea import seminte din tarile unde calatoresc. In Chile, stateam in camera mea, citeam pe Google despre Chile (ride), si am vazut o fotografie cu o floare frumoasa, albastra. Am petrecut mult timp cautind acea floare. Printr-un prieten, a carui fata lucra la o florarie, am aflat numele latin al florii. Acum o am in fata casei si imi place, ma simt foarte bine sa am un suvenir dintr-o tara unde am fost. Eu nu trimit vederi, nu fac poze proaste cu telefonul la tot ce vad in jur, eu prefer sa aduc acasa un lucru real, viu, care spune ceva despre tara respectiva. Dar nu sint un gradinar. Adica… am trei gradinari, plus nevasta mea. Micul meu colt e un loc care nu arata prea bine… Acolo cresc ardeii mei iuti si flori din diferite locuri din lume… Cineva mi-a trimis si seminte din Israel, le voi planta la primavara. Luni, cind ma voi intoarce acasa, fata mea, teoretic, va produce primul ei copil. Si nu stim ce va fi. Daca va fi baiat sau fata sau un catel sau un pisoi. Ceva e acolo, dar nu stim ce. De asta, vedeti, nu am asteptari!…

Care sint momentele dumneavoastra de inspiratie? Cum va vine inspiratia?

Nu, nu astept inspiratia. Daca astepti, s-ar putea sa astepti prea mult. Sint doua feluri de a crea. Uneori, chiar cind nu vrei – poti fi in mijlocul unei conferinte de presa sau cind faci dragoste cu nevasta ta, sau cu nevasta vecinului – iti poate veni o idee. Asta e foarte neplacut. Inspiratia poate veni intr-un moment nepotrivit. E mult mai bine daca vine cind poti fi receptiv. Dar inspiratia nu e asa… Cind trece micul fluture colorat, trebuie sa fii gata sa il iei. Sa nu il stringi, trebuie sa il apuci usor, cu delicatete, sa vezi ce poti face cu el. Sa nu il distrugi, dar nici sa nu il lasi sa treaca. Alt tip de creativitate este sa te trezesti, sa bei o cana de cafea, sa te uiti la stiri 10 minute, sa mergi in locul tau, studio sau ce-o fi, si sa incepi sa lucrezi. Chiar sa lucrezi! Si daca ai si inspiratie, e un bonus. Asta fac si pictorii, si scriitorii.

***

La finalul conferintei, Anderson a fost rugat de reporterii TV sa cinte ceva la flaut, ca sa poata da imagini la stiri inainte de concert.

– As fi vrut sa ma rugati inainte sa pun flautul la loc (il avusese scos pentru mica sedinta foto de la inceput). E curat, stralucitor, fara saliva si nu pot sa cint acum… Cum sa va explic? Uite, imaginati-va ca sint un actor porno. Diseara veti vedea intregul film, toata actiunea. Dar daca ma rugati „as putea sa arunc o privire acum?“, ce sa fac, as strica momentul… (ride) Oricum, as fi cel mai prost actor porno din lume…

Influenta muzicii romanesti – indirecta

Se pot regasi si influente ale muzicii romanesti in muzica Jethro Tull?

Muzica populara din Romania si Bulgaria a influentat muzica din Irlanda in anii ‘70-’80. Influentele din aceasta parte a lumii au ajuns in muzica lor, si astfel m-au influentat si pe mine, care ascultam acea muzica. Indirect, cu un pas intr-o parte. Multi oameni fac acum ce nu au facut cu 20 de ani in urma. Acum oamenii sint mult mai constienti ca exista diferite tipuri de muzica in lume. Multe trupe mari asculta muzica din toata lumea, asa cum facem si noi. As fi fericit sa primesc un CD cu muzica romaneasca diferita, sa il ascult acasa.

Concertul Jethro Tull de pe 31 august a fost organizat in cadrul programului „Sibiu – Capitala Culturala Europeana 2007“, in parteneriat cu Asociatia Sibiu CCE 2007, Primaria Municipiului Sibiu si Casa de Cultura a Municipiului Sibiu.