Bineinteles ca, seara, piticul cenusiu al dorului de casa se asaza pe paturile din dormitor, scoate la iveala caietul lui cenusiu de socoteli si carnetul cenusiu din buzunar si numara cu o mutra posomorita lacrimile copiilor din jur, pe cele plinse si pe cele neplinse“.
Dar pina la rasaritul soarelui, dorul e dat uitarii si-ncepe povestea. O poveste tare incurcata si complicata, despre doua fetite. Una e sufletul taberei de la Movila Iazului. Are noua ani, e toata numai bucle si nastrusnicii si-o cheama Luise. Cealalta abia a ajuns. Parul e strins impletit in doua codite, iar mutrita – serioasa. Ea e Lotte si are o mamica. Luise are doar tatic. In afara de asta, seamana ca doua picaturi de apa.
Parintii din fotografie
Nu-i de ici, de colo sa vezi intr-o zi cum coboara din autobuz o fetita intru totul asemenea tie. Sa te sperii? Sa te bucuri? Sa te freci neincrezator la ochi, sperind sa limpezesti imaginea din „oglinda“?
„Gainile cotcodacesc. Ciinele motaie. O fetita fara tata si o alta fetita, fara mama, beau limonada. — Ai si tu noua ani, nu-i asa? intreaba Luise. — Da, face Lotte. La 14 octombrie implinesc zece. — La 14 octombrie? tresare Luise. — La 14 octombrie. Luise se apleaca si sopteste: — Si eu! In spatele casei cinta un cocos. Ciinele hapaie dupa o albina care biziie si-i da tircoale. Cele doua fetite se privesc in ochi hipnotizate. Lotte inghite in sec si, cu glas ragusit de emotie, intreaba: — Si unde te-ai nascut? Luise raspunde soptind cu sfiala, de parca i-ar fi frica: — La Linz, linga Dunare. Lotte isi trece limba peste buzele uscate: — Si eu, la fel! In gradina e liniste. Totul e nemiscat, doar crestetele copacilor mai freamata.“
Taina pare deslusita, dar nu face decit sa se adinceasca. Se cauta fotografii vechi si se povestesc puzderii de-amintiri. Se piaptana buclele in cozi si cozile in bucle, iar oglinzile confirma verdictul. Universul uneia devine jumatatea necunoscuta a universului celeilalte. Mister numai bun de cercetat pe sfirsit de vara, odata cu un schimb de identitati si-o multime de peripetii. Pentru ca mintea de copil nu intelege ce fel de iubire desparte doua suflete gemene ca pe un cuvint in silabe.
„— Mai intii, fireste, s-au casatorit, constata Luise pentru a suta oara. Apoi au avut doua fetite. Si fiindca mamei ii zice Luiselotte, au botezat-o pe una Luise, iar pe cealalta Lotte. Foarte frumos, nu? Pe vremea aceea trebuie sa se mai fi iubit, nu? — Fara indoiala! incuviinteaza Lotte. Dar pe urma cu siguranta ca s-au certat. Si s-au despartit. Si ne-au impartit in doua, ca mai inainte numele mamei. — De fapt, ar fi trebuit sa ne intrebe daca au dreptul sa ne imparta. — Dar pe atunci noi nici nu puteam vorbi! Cele doua surori zimbesc descumpanite. Apoi se iau de brat si se duc in gradina.“
Erich Kastner, Secretul celor doua Lotte,
Editura Ion Creanga, Bucuresti, 1978.
In romaneste de I. Cassian-Matasaru.
Coperta si ilustratii de Octavia Taralunga.