În vreme ce studiourile Marvel invadează marile ecrane cu cea mai mare densitate de supereroi pe minut de film, mulți se întreabă dacă nu cumva acest gen a ajuns să suprasatureze publicul și este sortit dispariției.
Răzbunătorii: Războiul infinitului, care are premiera peste tot în lume, este o supraproducție cu adevărat excesivă. În două ore de proiecție, filmul fraților Russo aduce laolaltă câteva zeci de personaje, cam toți eroii care au populat cele 18 filme produse de studiourile Marvel până acum.
Este un motiv pentru această inflație de supereroi: Răzbunătorii, al treilea ca număr, este un film aniversar. El celebrează zece ani de univers cinematografic Marvel, probabil cel mai reușit pariu de la Hollywood din toată istoria cinemaului.
În zece ani, de la Iron Man încoace, studiourile Marvel și șeful lor, producătorul Kevin Feige, au reușit să transleze pe marile ecrane tot universul creat pe hârtie vreme de decenii. Au reușit să asambleze un imens univers cinematografic, un nou model de succes pe care toate celelalte studiouri au încercat să-l imite. Marvel a reușit să impună, după decenii de încercări ratate, filmul cu supereroi ca forma supremă de divertisment cinematografic.
Nu toți sunt la fel de încântați. „Sper ca lumea să se sature foarte curând de Răzbunători“, a declarat James Cameron. „Nu că nu mi-ar plăcea aceste filme! Dar mai sunt și alte povești de spus în afară de cele cu masculi orfani, dar dotați cu hiper-gonade, care fac două ore de fapte extraordinare în timp ce distrug orașele!“ O părere care a atras comentariul răutăcios din partea unui fan: „Da, Cameron ar vrea ca lumea să se uite la cele șase filme din seria Avatar, pe care le pregătește deși nu le-a cerut nimeni“.
Dincolo de părerile lui James Cameron, mulți sunt cei care, în fața avalanșei filmelor cu supereroi din ultimul deceniu, cântă deja prohodul genului. La Hollywood este deseori pomenită „superhero fatigue“ (oboseala de supereroi) cu teamă sau cu speranță.
„Felul în care marile studiouri produc filme proaste pentru mase și acționari este ceva asemănător frackingului: ai rezultate excelente pe moment, dar distrugi solul“, comentează Jodie Foster. „Astfel de filme distrug obiceiul de consum al publicului american și, apoi, al restului lumii. Eu, una, nu vreau să fac filme de 200 de milioane de dolari cu supereroi!“
De partea cealaltă, alți comentatori, dar și starurile acestor filme, denunță asemenea păreri drept „o dovadă de snobism“. „Da, este snobism, dar, în general, filmele cu supereroi au fost, în cea mai mare parte, destul de reușite, mai ales cele produse de studiourile Marvel“, este de părere jurnalista de film Helen O’Hara. „Nu atât alți actori detestă filmele cu supereroi, cât oameni din industrie și alți regizori, amărâți că nu mai pot face rost de bani pentru proiectele lor. De asemenea, unii critici au strâmbat totdeauna din nas la astfel de filme.“
Deși este de acord că acest gen de producții „consumă cam mult oxigen în materie de publicitate și cheltuieli de marketing“, O’Hara nu crede că sunt chiar atât de numeroase – cam zece pe an, ceea ce este o cifră destul de normală pentru un gen de filme.
Adevărul este că, odată cu ascensiunea uluitoare a studiourilor Marvel, Hollywoodul a încercat să replice acest model, dar nu cu același succes. De aceea, în ultimii ani atenția și fondurile marile studiouri s-au îndreptat cu precădere spre produse pentru „geekși“, în timp ce alte genuri de filme au fost aproape date uitării.
Însă filmele cu supereroi sunt o realitate care nu poate fi ignorată. În ultimii doi ani, ele au depășit simplul divertisment pentru a deveni adevărate fenomene sociale, după ce – să spunem adevărul – au fost confiscate în serviciul anumitor cauze: feminismul (Wonder Woman) sau cauza afroamericană (Black Panther). Studiourile s-au bucurat de prilej, fiindcă atenția imensă provocată de contopirea universului supereroilor cu obsesiile celor ce se denumesc „social justice warriors“ s-au tradus prin încasări uriașe, la care aceste filme, în mod normal, n-ar fi putut visa. Evident, acest efect s-a resimțit mai ales în SUA, restul lumii, care nu împărtășește astfel de isterii, fiind ceva mai moderat.
Dar, oricâtă fierbere a creat Black Panther, cel mai așteptat film al anului 2018 rămâne, totuși, acest al treilea capitol din saga Răzbunătorilor. O nouă dovadă a calității redutabile a filmelor produse de Marvel. Spre marea ciudă, probabil, a rivalilor de la DC Comics, al căror proiect de univers cinematografic cu supereroi s-a făcut praf și pulbere grație unor eșecuri spectaculoase.
Conduse cu fler și pricepere de către Kevin Feige, studiourile Marvel, conștiente de provocările filmelor cu supereroi, dau impresia că sunt mereu cu un pas înaintea publicului.
Un mamut precum Răzbunătorii: Războiul infinitului are clar scopul de a duce această fază I a filmelor Marvel la un epilog apocaliptic, un adevărat Ragnarok. În mitologia nordică, Ragnarok este un eveniment apocaliptic în care zei, eroi și monștri se confruntă, spulberând universul. Din această confruntare și din cenușa lumii vechi se naște o nouă lume, un nou univers, un alt panteon.
Răzbunătorii episodul 3 este un asemenea cataclism, menit să pună capăt universului Marvel. Partea a doua a filmului, prevăzută pentru anul viitor, va fi primul film dintr-o nouă fază prin care întregul univers cinematografic Marvel se va reformula și reînnoi pentru a captiva un public care riscă oricând să se plictisească.