Note de călătorie  -  Desiree Halaseh  -  

„Singurul motiv pentru care omul e nefericit e faptul că nu știe cum să stea liniștit în camera sa.“ Alain de Botton, romancier și filosof britanic, analizează arta de a călători prin intermediul elementelor sale de bază – plecarea, motivele, peisajele, întoarcerea, găsind răspunsuri când filosofice, când estetice sau literare.

Adevărul e undeva la mijloc și nimeni nu poate stabili concret ce anume îi face pe oameni să aleagă un loc sau altul pentru o vacanță la care visează luni întregi sau chiar ani, când poate va scăpa de unele obligații profesionale și se va ridica deasupra luptei cotidiene a supraviețuirii. Poate fi o imagine a Caraibelor printre și­ruri solemne de cocotieri prea plini de un turcoaz discret suprasaturat ce invită la lâncezeală și huzur. Sau poate unul dintre cele 200 de tablouri pictate de Van Gogh în perioada provensală din sudul cald al Franței. Poate o anumită carență culturală a nației în care ești damnat să te trezești zi de zi, poate o anumită înclinație psihologică către superstiții ori mai bine o predilecție către întinderi neliniștitoare de pământ și apă.

Stilul de viață

Tot ce trebie să știi despre cultura cubaneză este cuprins în următoarele două verbe: conseguir (a face rost) și resolver (a rezolva). Acestea fiind spuse, nu-ți rămâne decât să devii expert în aproape orice domeniu necesar vieții de zi cu zi, s-a stricat o balama – ne descurcăm, am o pană la bicicletă – până diseară e gata, Mariei îi cade un molar – nici o problemă, ușa și ața funcționează ireproșabil, s-a ars lampa cu căciulă a televizorului – facem rost de alta șamd. Inventivitatea e numele mijlociu al cubanezului de rând. Cu un venit mediu de 20-40 dolari americani pe lună, inovația a devenit o necesitate.

Așa au luat naștere casa particular – fiecare cubanez care dispune de o cameră în plus o poate da în chirie turiștilor străini, paladar – cinci mese și patru feluri de mâncare devin un restaurat în toată regula gestionat de membrii familiei, tururile ghidate pe orice tematică și în orice loc, mașinile vechi de 50 de ani transformate în taxiuri care fac transferuri de la aeroport în oraș și înapoi. Dacă vezi o mică tăbliță albastră deasupra ușii pe care scrie arrendador divisa, știi că ești la locul potrivit. Sunt peste 3.000 de casa particular în Havana, stai liniștit, ai de unde alege. Colectivos sau taxiurile în comun au o rută prestabilită. Culeg câte șase pasageri pe mașină și vin mai repede decât autobuzele locale. Ai șansa altfel să contribui la economia locală, să-ți îmbunătățești nivelul conversațional de spaniolă și să trăiești în doze controlate stilul de viață autentic cubanez.

Oamenii

Sigur, sunt plajele și munții, parcurile naționale și Golful Porcilor, dar nimic nu spune mai clar spirit liber și revoluționar, inventivitate și supraviețuire precum oamenii Cubei. E un miracol, în pofida unei istorii complexe, pe alocuri de-a dreptul ireală, cum cubanezii și-au păstrat bucuria de a trăi și de a trăi bine. Intră în casa unuia dintre ei și din momentul în care ai trecut pragul vei fi unul de-a familiei. E un spectacol în sine să vezi cum o multitudine de rude și rubedenii se perindă de-a lungul unei zile prin ușile larg deschise, în căutarea unei șuru­belnițe, a unei căni de zahăr, pentru un pahar de rom sin hielo (fără gheață). Tablouri desuete ale vreunei Fecioare Maria neagră tronează deasupra televizorului vizavi de portretul lui José Martí sau al lui Fidel, bicicleta chinezească ruginită sprijină peretele dinspre o stradă, pe lângă alei înguste și pietruite, iar de undeva se aude inconfundabilul son sau poate un saxofonist octogenar. Cubanezii emană culoare și energie forfotitoare, în ciuda austeri­tăților comunismului, a ra­ționalizării și a simplității unui trai pe care Europa l-a pierdut în urmă cu trei decenii.

Rom și trabucuri

Primul lucru pe care îl fac atunci când ajung în Havana e să mă duc la o alimentară semi-goală, de unde știu sigur că pot găsi o sticlă de Havana Club Añejo Especial, El ron de Cuba, și una de Ciego Montero tuKola. Rom și cola. Trabucul mi-l dă vecinul de la casa particular din Centro Habana unde m-am cazat după mai bine de 21 de ore de zbor. O altă op­țiune e să mergi la Real Fabrica de Tabacos Partagás – una dintre cele mai vechi fabrici de trabucuri din oraș, înființată tocmai în 1845 de spaniolul Jaime Partagás. Aici se fac faimoasele Montecristo și Cohiba, iar tururile fabricii sunt o plăcere în sine. Seara, la malul oceanului Atlantic, pe Malecón, savurăm o gură de rom și cola și un pufăit de Cohiba printre zecile de cubanezi care au ieșit la plimbare, o bârfă sau o salsa în aer liber.

Salsa și rumba

Că tot veni vorba. Arta în toate formele ei, buna dispoziție și mai ales dansul sunt parte integrantă a vieții pe cea mai mare și mai captivantă insulă din Caraibe. La orice oră din zi și din noapte vei vedea oameni dansând, bătând ritmul unui sânge fierbinte care refuză să încetinească pasul. Salsa s-a născut în Cuba, într-un loc în care tobele africane se aud alături de chitara spaniolă într-un mix eclectic de son, cha-cha-cha, charanga, rumba, danzon și încă multe altele. Poți distinge influențe tocmai din Franța, Jamaica sau Haiti, iar pasionații descriu dansul cubanez drept o reprezentare verticală a unui act orizontal. Nu cotează că ai două picioare stângi, ia-ți papucii de dans și ieși pe stradă la o habanera autentică!

Mașinile americane

În 1960 Fidel Castro a oprit toate importurile din Statele Unite. De atunci și până azi (când spun azi chiar mă refer la ziua de astăzi) cubanezii au găsit metode de a-și păstra prețioasele clasice – Chevrolet, Dodge, Buick, Oldsmobile, Cadillac sau Chrysler – în stare cât mai bună. La fiecare pas ai să îi vezi lustruind caroseriile vopsite și revopsite, peticind un cauciuc sau schimbând o tapițerie cu mare atenție la detaliu, dar și mult prea multă dragoste.

Mai multe detalii despre cum poți ajunge în Cuba poți afla cu ocazia derulării proiectului Cubana Social Club între 1-10 iunie aici: http://www.desireehalaseh.com/blog/hai-in-cuba-1-10-iunie.

Galerie foto