Ca sa n-o lase sur sa soif (vorba frantuzului, ca si, fireste, a lui insusi) pe paronimica de Carmen Carpen, palindromicul Vasile Elisav se ridica, decis, din scaun si, spre mirarea palindromicei syzigii a lui, Nora Aron pe nume, facu cinci pasi si se opri, provocator, in fata primei, careia-i spuse imperios:
— Dégantez-vous, Carmen; moi, je dégaine...
Carmen Carpen, nemiscindu-se din loc, isi dezmanusa o mina, apoi alta, zabovind la fiecare deget, mai inainte sa-l sustraga din teaca lui imaginara, pipaindu-i lenes falanga cu falanga („les delicates falanges“, mallarmeiza in gind Vasile; „falangelele acelei oboseli“, barbianiza acelasi, tot in gind); fapt ce-o facu pe gazda sa-i arunce striptezei noastre digitale un brutal si fara urma de umor:
— Mai bine-ai fi purtat mitene!
Urma la rind Vasile Elisav:
— Daca chiar vrea sa degaine-eze, dl profesor Elisav este rugat sa faca lampa mica!
— Pe timpul meu, zise Vasile Elisav, circula un banc porcos cu lampa: „Mamico, lampa se maninca?“ „Nu, Ionele, dar de ce intrebi?“ „Pen’ca taticu,-aseara, ti-a spus ca sa stingi lampa si sa o iei in gura“! Apoi, in semiintuneric, Norei: Sper sa nu te fi indispus prea mult…“ In fine, chestia cu mitenele sta astfel: mitaine provine, in franceza din care l-am imprumutat, din mite „pisica“. Pisica are gheare, iar mitena le lasa a se-ntrevedea, la dame, in chipul unor unghiulare unghii policrome… As mai adauga, iubita Nora (iubita-n ora cind ma joc cu Carmen!) ca striptizul acesta digital, dezmanusarea va sa zica, n-ar trebui sa te scandalizeze mai mult decit inmanusarea, care-i inversul celui dintii, dupa cum inversul lu-Aron e Nora si al lui Elisav, Vasile.
Dl profesor se gindea, desigur, la un fragment din Poarta neagra, unde Arghezi il descrie, in detaliu, pe filfizonul de director al inchisorii Vacaresti, in timp ce-si „pune cu migala manusile de ata cenusie, interesat, la fiecare deget, de forma splendida pe care o capata incaltat, frecindu-le cu un lung masaj satisfacut, de la radacina la virfuri, si beat de placere, ca si cum s-ar masturba la cinci organe deodata, inradacinate ca bananele pe un singur ciorchin.“
Dl profesor regreta o clipa ca nu avea asupra-i Poarta neagra, spre a le reproduce ad litteram fragmentul, pe care nu-l stia pe dinafara, dragilor lui colocutoare (si, intr-un fel, colocatare), pentru largirea educatia lor, in timp ce Carmen Carpen isi tragea, pe picioarele-i ramase goale dintr-un capitol anterior, cambrindu-si-le ca, pe poante, o balerina in tutu, niste ciorapi de subtirimea si griul pinzei de paianjen, daca nu chiar din materialul insusi, imaterial, al Arachneei, si de acea inconsistenta a unei file de hirtie pe care focul o spuzeste, fara s-o mistuie de tot.
Tot mai intrigata, mai geloasa, mai nelalocul ei acum, Nora Aron ii spuse lui Vasile, Vasile Elisav, ca, atunci cind o sa vrea sa degaine-eze, sa-i dea de stire, ca s-o stearga-n baie.
— Nicio grija, scumpa noastra gazda, zise Vasile Elisav, scotind din buzunarul hainei ramase, de-un amar de vreme, pe spatarul scaunului sau, un ceea ce francezii numesc capot anglais, pe care, incepind sa-l umfle ca, bunaoara, Serge Gainsbourg, intr-o faimoasa sansoneta, acesta lua curind aspectul unui balon imponderabil, cu irizari septemcolore si instabile, de sapun, care, ajuns la apogeu, pocni mustos, dar fara zgomot…
Sau cu un zgomot audibil numai auzului de inger.
(Continuarea in numarul urmator)