Apoi hipnotizatorul Mircea Miclea, care nu stia cum sa-i trimita mai repede la pensie pe cei mai buni profesori ai nostri; apoi Mihail Hardau, cu figura lui de gospodar muncit de idei; in fine, cel mai trist personaj, actualul Cristian Adomnitei, care vrea sa distruga si ce a mai ramas in picioare…
In afara unui calcul elementar de algoritm politic, nimic nu-l recomanda pe actualul ministru al Invatamintului pentru functia pe care o ocupa. Istoria n-a consemnat, pina in clipa de fata, vreo fapta stiintifica ori culturala trecuta in dreptul domniei sale. Performanta maxima atinsa, notata pe site-urile sale cu date biografice, este aceea de doctorand al Facultatii de Constructii de la Universitatea Tehnica din Iasi.
Nu vreau sa fiu malitios cu orice pret, dar, avind in vedere ca doctoranzi sint cu miile in Romania, probabil ca a contat mai mult calitatea lui de presedinte al Tineretului National Liberal. Un presedinte tinar si energic, cu principii sanatoase postate pe un alt site: „educatia cea mai inalta si munca sustinuta, dublate de seriozitate si eficienta sint solutia pentru atingerea unui nivel de trai bun in tara lor. Succesul acestei generatii va fi succesul Romaniei“.
Pina la succesul Romaniei si chiar pina la succesul generatiei lui Adomnitei, sa vedem cum se contureaza succesul lui Adomnitei insusi. Ideea stralucita pe care ministrul vrea s-o puna cu orice pret in practica este desfiintarea examenelor de admitere la liceu. Elevilor nu li se vor mai testa cunostintele de catre o aceeasi comisie de examinare. Vor veni toti gata examinati, de la scolile unde ei si profesorii se vor fi ostenit. Media mai mare, obtinuta oriunde, va fi singura care va conta. Fiindca un examen de departajare a concurentilor nu va mai exista.
Sa presupunem ca in toate scolile din Romania se preda si se invata bine, se dau note in mod absolut corect. Dar „reforma“, chiar si in aceste conditii ideale, ramine absurda. Fiindca exista trepte de exigenta, de severitate evaluativa. Conditiile de examinare la Oxford sau la Stanford nu sint aceleasi cu cele de admitere la Facultatea de Constructii din Iasi. Nici concurenta nu e aceeasi. Cu cit o institutie de invatamint si de cercetare este mai prestigioasa, cu atit filtrul pe care il foloseste e mai performant. Si e normal sa fie asa: e chiar esenta capitalismului, a economiei de piata.
Performanta apare din asumarea unei competitii dure, purtata in aceiasi parametri. Campionul la atletism isi dovedeste valoarea prin depasirea tuturor celor cu care concureaza. Live. Examenul lui e concursul. Iar concursurile elevilor sint examenele de admitere. Actualul ministru al invatamintului sfideaza, deopotriva, liberalismul, logica si bunul-simt.
Putem afla notele obtinute ca elev si student de catre dl Cristian Adomnitei? S-ar putea sa rezulte, de aici, o explicatie simpla pentru intreaga aberatie.