Sebastian Stan a lăsat o impresie foarte plăcută în scurtul sejur petrecut în România la Festivalul de Film American Independent (27 aprilie – 3 mai 2018). Trebuia să stea trei zile, dar a apărut o întâlnire neprevăzută pentru un rol și a trebuit să se întoarcă mai devreme (festivalul organizând o proiecție suplimentară cu I, Tonya cu o seară înainte de plecare).
A fost vorbăreț la Q&A-urile de la proiecțiile cu I, Tonya, a dat interviuri și autografe (au venit și fane din străinătate!), a participat la acțiunile proiectului caritabil Our Big Day Out, a interacționat prietenos cu toată lumea, a dormit puțin și a zâmbit tot timpul. A acceptat să meargă chiar și la o întâlnire-surpriză cu publicul (rămas cu gura căscată, vă dați seama) de la Cinema City, la una din proiecțiile cu Avengers: Infinity War.
Pe scurt, lumea a văzut că e civilizat, modest și cu bun-simț, nu doar talentat, frumușel și mândru că-i român (lucruri care deja se știau). Cristian Mungiu l-a cunoscut la New York, la una dintre proiecțiile cu Bacalaureat, și s-a gândit să-l invite la American Independent Film Festival, a cărui a doua ediție urma să o realizeze în România. Stan tocmai făcuse un prim rol consistent în I, Tonya (de Craig Gillespie), film independent răsplătit cu mai multe nominalizări la Oscar și Globul de Aur și premiat cu amândouă pentru rol secundar feminin (Alison Janney). Mungiu a stabilit datele festivalului în funcție de zilele când actorul putea veni, iar Stan s-a întors în țara unde nu mai fusese decât o singură dată de când emigrase (dar în 2004 a mers doar în orașul natal, Constanța.).
Iată ce am aflat nou despre Sebastian Stan, mai ales din lucrurile spuse în fața fanelor care, de excitare, au râs și unde nu era cazul în timpul proiecției sau discuțiilor, altfel umplând sălile și urlând cum se urla pe vremuri la concertele Beatles.
– Sebastian vine de la Johann Sebastian Bach. Mama lui e pianistă. Cu ea vorbește româna, deși accentul i s-a cam dus.
– „Mama mă punea tot timpul să imit vecinii, așa cred că am început cu actoria. În România mă jucam pe afară și desenam foarte mult.“ Invitat în emisiunea Andreei Esca de la Europa FM, actorul și-a mai amintit statul la colț și bătutul cu rigla la palmă de la școală, dar și gustul salatei de boeuf (pe care mama încă o gătește), al sarmalelor și al micilor. A povestit și de bunica lui, pe care a iubit-o mult, și care îl badijona cu oțet când era răcit și îi punea ceapă în șosete. Ține minte și ultima cuvântare a lui Ceaușescu de la balconul Comitetului Central al PCR, deși la Revoluție avea 7 ani.
– Când a părăsit România, prima escală a fost Viena, unde mama lui avea deja un contract. Acolo au locuit câțiva ani, iar când mama i s-a recăsătorit cu un american, s-au mutat la New York.
– La început n-a vrut să le spună colegilor că e român, dorea să se integreze și să fie ca toți ceilalți (a vrut chiar să-și schimbe numele în Christopher), dar pe la 15-16 ani, „când te gândești prin ce ești diferit“, a început să-și descopere rădăcinile. „Și aventura continuă“. „Listen, nu trebuie decât să fii OK cu ceea ce ești. Ne ia mult timp din viață până înțelegem asta, dar, cu cât mai repede aflăm, cu atât mai ușor ne va fi.“
– „Cred că e ceva în sângele românesc, există ceva specific românesc. Crescând, mereu am asociat asta cu curajul, pentru că asta am văzut la mama și la bunicii mei.“
– A fost un adolescent prea cuminte, deoarece tatăl lui vitreg conducea liceul unde învăța.
– „În liceu am iubit tare. Acuma, la 35 de ani, iubesc mai încet.“
– „Pe la 15-16 ani am hotărât să mă fac actor. Mergeam la un liceu în afara New York-ului și se căutau tineri pentru piese de teatru. M-am dus să văd cum e, atunci am cunoscut-o pe cea care îmi e manager și azi. Inițial i-am pierdut numărul de telefon, dar m-a căutat ea la cinematograful unde lucram. Asta se numește noroc, nu?“
– „Mama a fost foarte fericită cu decizia mea de a face actorie. Când eram în Viena mă tot încuraja să fac chestia asta, dar eram timid și nu-mi plăcea că ar fi trebuit să lucrez până seara târziu. Nu mă simțeam în largul meu în fața oamenilor.“
– „La primul casting, directoarea de casting nici nu s-a uitat la mine, a scris e-mailuri tot timpul. Nu am luat rolul. Dar ea a fost prima care mi-a dat de lucru câțiva ani mai târziu. Bineînțeles că i-am adus aminte de prima noastră întâlnire.“
– „Ca să reușești în actorie trebuie să fii obsedat de chestia asta. Nu aveam un plan de rezervă, ăsta era singurul lucru pe care mi-l doream și pentru care credeam că sunt potrivit. Fiecare ședință de casting era pentru mine o chestiune de viață și de moarte. Și acum e tot cam așa.“
– „E foarte greu să faci un film în zilele astea – chiar și în America, deoarece filmele care fac cei mai mulți bani sunt filmele astea, de comic books, Marvel, Harry Potter books, all of those great movies. Filmele cu care am crescut eu sunt Goodfellas, The Godfather, toate filmele from the ’70s, deci pentru mine filmul ăsta (n.red. I, Tonya) a fost the return to those kinds of movies, o oportunitate pe care nu o avusesem până atunci în America.“
– „Lucrul pe care îl prețuiesc cel mai mult e perseverența. Îmi plac oamenii care nu acceptă să fie refuzați. Nu-mi pasă ce faci sau câți bani ai. Dacă nu accepți refuzurile, ai de ce te trezi dimineața și într-un fel reușești pentru că știi că asta trebuie să faci. Trebuie să te bați pentru ce îți dorești. Și de ce ai renunța? Toți o să murim la un moment dat.“
– „În I, Tonya trebuia să joace cineva mult mai cunoscut ca mine, dar înțelegerea a căzut și, pentru că le plăcuse discuția noastră inițială, m-au chemat să citesc cu Margot Robbie. După acest test de compatibilitate, două-trei săptămâni mai târziu mi-au spus că m-au luat.“
– „Eram la Viena când s-a întâmplat povestea cu Tonya Harding, mai țineam minte câte ceva, dar nu chiar atât de bine.“ (Australianca Margot Robbie, care produce și e protagonista filmului, nu auzise de Harding înainte să primească scenariul.).
– „E mai ușor să joci o persoană reală, pentru că știi unde trebuie să ajungi, dar e greu, pentru că trebuie să te mulezi pe altcineva și nu mai ai aceeași libertate. L-am cunoscut pe soțul Tonyei Harding, am încercat să vorbesc cu el, dar n-am reușit să-mi dau seama dacă spune adevărul sau nu. Oricum nu conta, eu trebuia să urmez scenariul.“
– „Cu Margot am avut o relație foarte bună pentru că ne-am străduit să ne menținem umorul chiar și când filmam, ca să putem trece cu bine peste scenele dificile, și am avut și multă încredere unul în altul. Cel mai greu mi-a fost s-o lovesc.“ (N.red.: În mod ciudat, din sală se aud râsete.)
– Cel mai bun sfat primit ca actor: „Trebuie să-ți placă procesul mai mult decât rezultatul sau așteptările celorlalți de la tine. Nu să stai cum stăm noi acum și să spui: «Filmul va fi despre cutare și cutare». Trebuie să-ți placă munca. Sunt oameni care muncesc din greu și de mult timp și care nu sunt răsplătiți cu un premiu sau cu faimă.“
– „Sunt vreo doi actori care nu au studii de actorie și care sunt uluitori. Cred că ține de respectul de sine. Azi nu prea mai există actori în adevăratul sens al cuvântului, ci personalități care se joacă de fiecare dată pe sine. Nu astfel de oameni m-au făcut să vreau să fiu actor, ci oameni ca Joaquin Phoenix sau Christian Bale, care sunt diferiți la fiecare rol.“
– „Din ce am văzut pe lângă mine în ultimii ani, cu cât mai multă atenție primesc oamenii, cu atât mai mult se închid în ei. Știu actori cu care am lucrat cărora le e frică să iasă din hotel. Asta e chiar opusul meseriei de actor, care cere să înveți cât mai multe de la viață.“
– „Nu aș fi jucat în I, Tonya dacă nu aș fi apărut în The Avengers. Nu mai suntem în anii ’80 sau ’90. Orice modalitate care te face cunoscut e bună. Oamenii își găsesc azi de lucru prin YouTube și Instagram.“
– Despre acțiunile caritabile în care se implică: „Cum adică? Ce rost au toate dacă nu găsim puțină modestie în noi? Cred că modestia e cea mai importantă calitate – suntem oameni cu toții. Dacă n-aș fi găsit o modalitate să dau înapoi ce am primit, probabil aș fi dezvoltat un complex de vinovăție. Nu știu cum ai putea să nu-i ajuți pe cei în nevoie. Când am mers prin spitale, mi-am spus că poate de aceea a meritat să joc în The Avengers. M-a ajutat că am fost crescut de o mamă care a mers cu mine prin mai multe țări și care a avut grijă de mine mergând în același timp la serviciu. Asta a făcut din mine un om modest și atent cu ceilalți.“
– Tot despre ajutorul dat altora: „Sunt tot mai îngrijorat de lumea în care trăim, dar în acest caz social media a făcut ce trebuia, și fanii mei devotați au sărit în ajutor. Așa am strâns vreo 24.000 de euro, iar mâine la prima oră o să merg să văd niște copii.“
– „Voi, fanii Marvel, sunteți mai importanți decât credeți. Filmele astea depind de ce poveste vreți să vedeți sau de ce personaje vă plac. Faptul ca fanii îmi scriu și îmi povestesc uneori lucruri asemănătoare personajului meu îmi dă o responsabilitate și mai mare.“
– La discuțiile de după prima proiecție cu I, Tonya, o fată i-a spus că are un tricou cu figura lui și că mereu și-a imaginat cum ar fi să-l cunoască, iar alta i-a declarat tot la microfon: „I love you so much – a lot actually“, la care el i-a răspuns în română: „Te iubesc“.
– Prietenul cu care Sebastian Stan a venit la prima proiecție de la Cinema Pro l-a întrebat cum de nu s-a schimbat deloc în 16 ani.
– A văzut filmele lui Mungiu, l-a cunoscut și pe Corneliu Porumboiu, al cărui documentar Al doilea joc îl va vedea la întoarcerea în New York. „Mi-ar plăcea să lucrez cu un regizor român, dar ar trebui să stau o lună pe aici ca să recapăt accentul. Ar fi păcat să nu fac un film în România dacă apare o oportunitate.“ Tot în emisiunea Andreei Esca de la Europa FM, Cristian Mungiu a spus: „Dacă ai face mâine un film de semi-acțiune, semi-consistent românesc cu o poveste și cu Sebastian Stan, ar umple sălile.“
– „Actoria e grea… dar și faină.“
– Cea mai cunoscută persoană din agenda lui de telefon e Warren Beatty.
– I-ar plăcea să rămână blocat în lift cu Jennifer Lawrence.
– „Trebuie să mă primiți înapoi. Sunt român, dar sunt și american, și sunt printre cei care nu cred în coincidențe. Mereu am crezut în legăturile cauză-efect, iar faptul că sunt român a contribuit mult la faptul că stau acum aici în fața voastră.“
Născut în Constanța în 1982, Sebastian Stan e unul dintre numele în ascensiune de la Hollywood. A început cu serialul Gossip Girl, primind în 2009 un rol principal în serialul Kings. Un an mai târziu Darren Aronofsky îi dă un mic rol în Black Swan. Devine vizibil odată ce devine Bucky Barnes în Captain America: The First Avenger. În 2012 e nominalizat la Critics Choice Television Award pentru rol secundar masculin într-o miniserie sau film TV pentru rolul din miniseria Political Animals. A semnat apoi un contract pe nouă filme cu Marvel Studios, apărând până acum în Captain America: The Winter Soldier (2014), Captain America: Civil War (2016) și Avengers: Infinity War (2018). A colaborat cu regizori cunoscuți ca Ridley Scott la The Martian și Steven Soderbergh la Logan Lucky. E al treilea număr din distribuția thrillerului Destroyer (de Karyn Kusama), a cărui protagonistă e Nicole Kidman și care va fi lansat în 2018.
American Independent Film Festival (27 aprilie – 3 mai 2018, Cinema Pro și Muzeul Țăranului Român din București) a prezentat printre altele o retrospectivă cu cinci filme de John Cassavetes. Curatorul actualei ediții a fost Andrei Tănăsescu, care lucrează și pentru Festivalul de Film din Toronto. Festivalul a mai arătat filme propuse de Kent Jones, care conduce Festivalul de film de la New York.
I, Tonya/ Eu, Tonya e un mockumentary (fals documentar) despre Tonya Harding, patinatoare americană lansată în 1991 (interpretată în film de Margot Robbie), a cărei carieră a luat sfârșit în 1994, când s-a aflat că fostul ei soț (interpretat în film de Sebastian Stan) a pus la cale împreună cu un prieten trimiterea unor scrisori de amenințare și lovirea adversarei Tonyei, Nancy Kerrigan, înainte de concursurile pentru desemnarea echipei olimpice a SUA. Acuzată că a știut de scrisori și de atac și că n-a anunțat poliția, Harding a fost exclusă definitiv din patinaj.
FOTO 1: Facebook