Actualitate  -  Andra Petrariu  -  

Faptul că Bucureștiul se confruntă cu o sumedenie de probleme nu mai reprezintă de multă vreme o noutate, nici pentru locuitorii orașului și nici pentru vizitatorii săi. Însă Ordinul Arhitecților din România – filiala București (OARB) a decis pentru a doua oară în ultimii doi ani să le identifice pe cele mai importante dintre ele și să le dezvolte în paginile unui raport oficial, intitulat simplu: Raportul pentru București 2018. Documentul întocmit de arhitecți a fost prezentat publicului la începutul acestei săptămâni și oferă o imagine de ansamblu a situației în care se află capitala în acest moment, fiind scoase în evidență principalele provocări care au de-a face cu dezvoltarea urbană, spațiul public, guvernanța, calitatea arhitecturii, dar și cu patrimoniul și identitatea orașului.

„Bucureștiul ar trebui să aibă șansa pe care acum nu o are de a deveni într-adevăr o capitală europeană, iar a recunoaște realitatea este prima condiție pentru a o îmbunătăți“, declară Șerban Sturdza, președintele OARB. Acesta consideră de asemenea că „locuitorii Bucureștiului au dreptul la arhitectură și peisaj urban, la fel cum au dreptul la sănătate și justiție“.

Tocmai de aceea, raportul propune și o serie de soluții pentru dezvoltarea capitalei la standarde europene și pentru creșterea calității vieții în Bucu­rești. Aceste soluții urmează să ajungă în atenția adminis­trației publice, dar și în atenția locuitorilor ora­șului. Și asta pentru că, potrivit lui Șerban Sturdza, „dialogul în­tre instituțiile de stat implicate în dezvoltarea orașului este inexistent“ în acest moment, iar comu­nitățile care ar putea aduce contribuții valoroase spațiului urban în care locuiesc sunt complet ignorate în actul administrativ decizional.

„Avem instituții, le știm cu toții, dar ele nu conlucrează între ele. Administrația este subcapacitată și deprofesionalizată la ora aceasta. Pentru că nu face față realității, folosește un dublu limbaj, adică afirmațiile care se fac nu se regăsesc întotdeauna în rezultatele reale, iar asta fragilizează încrederea în administrație. Din acest punct de vedere, solu­țiile pe care le propunem sunt de a dimensiona corect și profesionist administrația și de a face bugete corespunzătoare prin angajarea de specialiști cu un înalt nivel de pregătire, chiar dacă aceștia sunt greu de găsit“, consideră Sturdza.

Totodată, acesta apreciază că ruptura dintre societate și ad­ministrație este din ce în ce mai puternică. „Administrația nu a reușit să găsească un limbaj inteligibil și un proces transparent de consultare a populației, lucrurile se fac formal și tocmai de aceea reacția societății civile apare de multe ori după ce evenimentul urban a fost deja consumat. Ad­ministrația ar trebui de fapt să aibă un partener în gestiunea orașului și acest partener sunt comunitățile urbane.“

Industria creativă, instrument de regenerare urbană

O altă problemă semnificativă adusă în discuție este legată de valoarea inestimabilă a patrimoniului orașului, care se distruge și se degradează pe zi ce trece. „Orașul se extinde, dar în același timp își pierde identitatea. Vorbim despre o politică incoerentă care se petrece la ora asta și anume cu o voce afirmăm că patrimoniul ca resursă neregenerabilă este inestimabil și că, odată distrus, identitatea orașului și a țării începe să se diminueze și cu o altă voce spunem hai să ridicăm toate interdicțiile penale legate de distrugerea patrimoniului, hai să nu-i mai pedepsim pe oamenii care îl distrug. Bucureștiul are un patrimoniu important, dar care este într-o stare proastă fizică, iar mentalitatea este de a uita imediat o serie întreagă de elemente care dau forță, încredere și prestigiu orașului și, până la urmă, României“, afirmă Șerban Sturdza. Potrivit Worlds Monuments Foundation, Bucureștiul a fost nominalizat în anul 2016 pe lista celor „50 cele mai periclitate centre istorice din lume“. Astfel, multe dintre clădirile de patrimoniu în care își aveau sediul centre culturale de prestigiu, precum teatre sau galerii de artă, au fost nevoite să își închidă porțile, fie din cauza riscului seismic la care acestea erau expuse, fie din cauza condițiilor deplorabile în care erau silite să își desfășoare activitatea.

Cu toate astea, Ana Maria Goilav, vicepreședintele OARB, susține că orașul istoric este cea mai credibilă formă de educație urbană și de arhitectură, afirmând de asemenea că regenerarea urbană ar trebui să înceapă întâi de toate cu o regenerare comunitară: „Există un București informal, un București al micilor comunități creative emergente care încep să revendice spațiile nefolosite, spatiile degradate, încep să le simtă potențialul, să le readucă la viață. Iar administrația ar trebui să se folosească de acest capital fantastic, de această energie socială fără precedent, precum și de expe­riența specialiștilor pentru crearea unor noi politici publice de­dicate zonelor istorice“.

Trotuarul, o șansă pentru București

Potrivit lui Șerban Sturdza, o altă problemă gravă a Bucureștiului în acest moment constă în trotuarele și plintele urbane degradate, care nu sunt valorificate corespunzător. În 2017, Bucureștiul s-a numărat printre cele mai congestionate cinci orașe din lume. Transportul public defectuos a făcut ca numărul de mașini din oraș să crească, locuitorii orașului preferând să se deplaseze mai rapid cu autoturismele personale. Astfel, inexistența unei politici de gestiune a parcărilor de supra­față, accentuată și de parcările subterane neutilizate, a făcut ca străzile și trotuarele Bucureș­tiului să fie pline de mașini și să devină un loc periculos pentru pietoni. Totodată, această situație a poziționat Bucureștiul pe locul patru în topul celor mai poluate zece orașe din Europa. „Există o șansă pentru București de a câștiga confortul urban și spațiul public, dar cu o singură condiție, ca în situația asta să recunoaștem că trotuarul și plinta urbană trebuie recâștigate pentru cetățeni“, a spus acesta.

De aceeași părere este și arhitecta Ana Maria Goilav, care sus­ține că străzile și trotuarele pot reprezenta un instrument esen­țial al regenerării urbane. „Ima­ginați-vă Bucureștiul ca pe o mare locuință, poate chiar locu­ința dumneavoastră, și apoi ima­gi­nați-vă că această locuință nu are camere, ci doar coridoare. Din păcate aceasta este realitatea înspre care ne îndreptăm dacă vom continua să percepem orașul doar prin prisma problemelor de infrastructură rutieră care trebuie rezolvate în mod tehnic. Strada și trotuarul trebuie înțe­lese de aici încolo ca niște elemente de legătură, ca un liant care funcționează la nivelul relațiilor de vecinătate și de cartier, nu ca separator urban. Bucureștiul este un oraș viu care în lipsa spațiului public, în lipsa piețelor, ar putea să găsească o alternativă în rețeaua aceasta de străzi și trotuare, care ar putea să impulsioneze viața la nivelul cartierelor.“

Bucureștiul – oraș al cartierelor

Arhitecții susțin că Bucureștiul continuă să se extindă, însă fără a avea posibilitatea să țină cont de un Plan Urbanistic General actual și flexibil, ci bazându-se pe cel care a fost realizat tocmai în anul 2000 și care ar fi avut o valabilitate de numai 10 ani. „Planul a fost întocmit în anii 2000 și se pare că Bucureștiul s-a gândit să îl folosească etern, pentru că demersurile succesive ulterioare până în ziua de astăzi nu au permis actualizarea acestui document. Dacă în 2018 Bucureștiul nu are încă un cadastru definitivat, imaginați-vă cam ce se întâmpla în anul 2000, când s-au pre­văzut o sumă întreagă de lucruri referitoare la dezvoltarea orașului, având la dis­poziție informații destul de lacunare în ceea ce privește po­pulația, datele de dezvoltare economică, nevoile de echipamente urbane și așa mai departe. Bucureștiul este un oraș captiv“, a afirmat arhitectul Bogdan Traian Bogoescu, vice­președinte al OARB, cu prilejul lansării Raportului pentru Bucu­rești 2018.

În același timp, Șerban Sturdza a declarat că, deși parcul de locuințe crește în București, calitatea locuirii scade: „Cartierele suferă și se degradează, iar Bu­cureștiul este un oraș al cartierelor, el este preferat în felul acesta de către cetățeni, așa că soluția ar fi să începem să privim Bucu­reștiul ca pe un oraș policentric. Locuitorii se regăsesc în formule convenabile mai ales în cartiere, iar, dacă nu ținem cont de asta, orașul se va confrunta cu o problemă socială serioasă“.

Acesta atrage atenția în ace­lași timp asupra construcțiilor de la marginea orașului. „Periferiile Bucureștiului sunt niște aventuri legate mai mult de afaceri imobiliare de speculă, cu o calitate absolut îndoielnică nu numai în ceea ce privește arhitectura, ci și aspectele funcționale legate de dimensiunile apartamentelor, de iluminat, ventilație, plantație și așa mai departe. Din aceste motive, ele prefigurează un Bucu­rești mai conflictual și cu un confort mult prea redus. De fapt, construim suficient de prost ca să asigurăm Bucureștiului un viitor mai puțin plăcut față de cel pe care ni-l do­rim. Și asta este inacceptabil.“

Întrebat care ar fi în acest moment cel mai mare risc pentru București, președintele OARB a precizat că există posibilitatea ca în curând să avem de-a face cu cetățeni tot mai irascibili și mai dezamăgiți de ceea ce se petrece în oraș, iar acesta este un adevărat pericol. „Există multe chestiuni care se agravează și pe care lumea nu le bagă în seamă. Un cetățean care este permanent nemulțumit devine agresiv“, a subliniat acesta.

Acumularea de frustrări urbane generează conflicte greu de gestionat, așa că, pentru a-i ajuta pe bucureșteni să nu-și iasă cu totul din fire, Ordinul Arhitecților din România propune administrației publice în raportul întocmit să:

– dăm Bucureștiului atuurile necesare din punct de vedere politic, economic, cultural și legislativ pentru a deveni în mod real o capitală europeană;

– oferim orașului protecția și instrumentele necesare pentru a-și conserva patrimoniul și identitatea, precum și pentru a le putea pune în valoare;

– nu diabolizăm investitorii și să învățăm să negociem cu ei în favoarea orașului;

– să dăm orașului resursele de a deveni mai atractiv, mai accesibil, mai conectat;

– dăm cetățeanului dreptul la calitatea vieții la standarde europene;

– prioritizăm viața cetățeanului în fața presiunilor automobilului și a celorlalți factori poluanți;

– dăm cetățeanului dreptul la opțiune liberă prin modelul său de viață și modul în care dialoghează cu orașul și comunitatea.

Să vedem așadar ce va urma.

Galerie foto