Be SpectACTive e un program european de dezvoltare a publicului care urmărește spectatorul participativ. Parte a acestuia, Teatrul Național „Radu Stanca“ din Sibiu a produs spectacolul 10 de Csaba Székely, în regia lui Radu Alexandru Nica, pe care l-am văzut la el acasă și care a deschis cea de-a XXIII-a ediție a Festivalului European al Artelor Spectacolului Timișoara – Festival al dramaturgiei românești FEST FDR (5-13 mai). Tema „Involuție – Revoluție – Evoluție“ a reunit sub pălăria ei evenimente din România, Germania, Italia, Franța, Serbia, Republica Moldova, Ungaria, Belgia.
Csaba Székely a scris 10 special pentru proiectul din Be SpectACTive. A pornit de la cele zece porunci și le-a transferat dramaturgic în zilele noastre, menținându-le în zona eticului în care s-au și născut. A optat pentru o structură secvențială, cu zece situații dramatice care se intersectează prin intermediul câte unui personaj ori a mai multora, căci acțiunile și deciziile lor au efecte asupra episodului care urmează. E un lanț dramatic compus precis de dramaturg, ale cărui legături se arată pe parcurs și, în totalitate, la final.
Csaba Székely are o scriitură fermă, cu o puternică amprentă stilistică, cu teme, contexte și eroi pe muchie. Așa e și 10, o piesă complicată, cu sumedenie de personaje și legături stăpânite perfect, cu momente și evoluții neașteptate, care portretizează o lume cinică, a interesului mercantil, a unor oameni ce folosesc alți semeni pentru a-și atinge scopurile cu orice chip.
Religie și morală, iată premisa producției
Transpus scenic, de la un punct încolo piesa devine, însă, complicată, ca un scenariu de foileton comprimat în două ore de spectacol, cu câteva rezolvări oarecum obligatorii din perspectiva configurației dramaturgice, dar la limita verosimilului. Gen copilul care a fost înstrăinat e fratele surorii vitrege a cărei mamă a murit de cancer.
10 e un text fizic, ce adună în cursul său mult din zgura morală a prezentului, eroii încălcând, prin premisa dramatică, pe rând, câte una dintre regulile străvechiului decalog. În prezentarea spectacolului, producătorii precizează că dramaturgul a pornit de la întâmplări din biografia actorilor, utilizate ca punct de pornire, ca material de modelat prin născocire dramaturgică.
Teza spectacolului e binevenită în societatea românească în care credința religioasă exagerată are tendința să suplinească educația și acțiunea practică, în care alianțele dintre politicieni și oamenii Bisericii vizează nu în primul rând, cum ar fi firesc, binele cetățenilor, ci mai ales beneficiile lor, în care ortodoxia, în loc să se acomodeze la secolul XXI, dezvoltă strategii solide de a menține enoriașii în trecut. Religie și morală, iată premisa producției realizate la Sibiu de Radu Alexandru Nica, în scenografia lui Andu Dumitrescu (care s-a ocupat de tot ce înseamnă imagine în scenă, adică și video și light design), pe muzica lui Vlaicu Golcea, cu actorii Diana Fufezan, Andrei Gîlcescu, Raluca Iani, Serenela Mureșan, Cristina Ragos, Vlad Robaș, Ciprian Scurtea, Cristian Timbuș, Arina Ioana Trif, Marius Turdeanu.
Radu Nica s-a poziționat în postura directorului de scenă care pune în scenă un text, lucrarea lui Csaba Székely (traducere Sándor László). I-a adăugat, cu rigoarea ce-l caracterizează, teatralitate scenică, facilitându-i drumul emoțional către public. Un public pe care vrea să-l zdruncine, să-l oblige să se gândească fie și numai pe durata reprezentației, dar, în ideal, și după, la valorizarea preceptelor etice care transformă un grup de oameni într-o comunitate, în societate. Să se gândească la cât de importante sunt acestea și cum ne determină ele viața.
Transformări funcționale ale familiei contemporane
Familia fără zahăr este un spectacol muzical de tip colaj de numere pe teme de disfuncționalitate și mentalități autohtone în privința celulei de bază a societății. Textul Mihaelei Michailov și versurile lui Bobi Dumitraș de la trupa Fără zahăr utilizează tonalități și registre variate (comic, ironic, liric, dramatic), aduse în scenă pe mai multe voci, din mai multe unghiuri, într-o prezentare teatrală atrăgătoare, sferică, în care toți cei implicați se fac auziți.
Ca în teatrul documentar de calitate, aducând subtil în fața gândirii noastre critice tipare mentale, prin secvențe variate, unele cu poantă, altele caricaturale, toate cu miez. Needulcorată, abordarea scanează teatral situații reale, tipologizate, eșantionând, în acordurile muzicale compuse de Bobo Burlăcianu (de la aceeași trupă Fără zahăr) o serie din transformările funcționale ale familiei contemporane (divorțuri, adopții, stereotipuri transformate în norme, excesul de normativitate, relațiile gay, viața la grădiniță, concediul etc.).
Într-un cadru de maximă simplitate, animat de videourile realizate de Elena Găgeanu și Gabi Albu pentru fiecare moment în parte, cu rost când ilustrativ, când evocativ-documentar, actorii Mihaela Rădescu, Viorel Cojanu, Gabi Costin, Oana Pușcatu, Silvana Negruțiu, Paul Dunca (acesta din urmă și semnatar al coregrafiei) cântă, dansează, întruchipează personaj după personaj. Structura caleidoscopică a producției realizate de Teatrul Mic și Centrul de Teatru Educațional „Replika“ București îi asigură acesteia dinamismul.
E interesant cum, la FEST-FDR organizat de Teatrul Național „Mihai Eminescu“ din Timișoara conceptul festivalier alătură dimensiunea europeană (prin artiști precum Milo Rau, Luk Perceval, Pál Frenák, printre alții la prezenta ediție) și cea națională, urmărită pe linia textului dramatic, într-o joncțiune estetică care atrage deopotrivă specialiștii și publicul larg.