Cu primul salariu primit la „New York Herald Tribune“, scriitorul și jurnalistul Tom Wolfe a vrut să își cumpere un costum de vară. A fost primul dintr-o serie continuată până la dispariția sa.
Wolfe a înțeles că aceste costume albe (care au ajuns să fie în egală măsură pomenite alături de calitățile prozei sale) îi creează o anume imagine demodată, decalată în timp față de caracterul inovator al articolelor sale. Și îi oferă niște avantaje: „La puțin timp după ce mi-am publicat prima carte, mi-am dat seama repede că sunt foarte slab când dau interviuri. Dar, pe urmă, citeam în articolele despre mine: «Ce om interesant, poartă costume albe!». Așa că, vreme de zece ani, costumele au fost un substitut de personalitate“.
Dar despre Wolfe și despre proza lui nimeni nu poate spune că nu ar avea personalitate, la fel cum nimeni nu rezistă, în nici un articol care îi este dedicat, să nu pomenească despre costumele sale. Aceste costume albe, pare-se, nu au fost simple „uniforme“, expresii ale unui stil „anti-boem“ sau „neo-pretențios“, așa cum îl numea Wolfe, ci reprezintă mai mult.
Costumul lui alb reflecta copilăria petrecută în sudul american, scrie „The Washington Post“. Spune multe despre o anume politețe specifică vechii lumi a Sudului. Era o afirmare a rigorii – căci despre Wolfe se spune că a fost un scriitor disciplinat. Este simbolul minții deschise cu care un jurnalist se afundă în studiul unei subculturi pentru a o descifra apoi cititorilor.
Costumul lui spunea că Wolfe „a fost un mare dandy atât prin vestimentație, cât și în proza sa“, cum scrie în necrologul publicat de „The Guardian“. Wolfe a început prin a fi, alături de nume precum Norman Mailer, Hunter S. Thompson sau Truman Capote, unul dintre părinții „noului jurnalism“ și a ajuns la ficțiune abia mult mai târziu, în 1987, cu Rugul vanităților, satiră feroce a societății americane din perioada lui Reagan. Un roman ce s-a dovedit a fi bestseller, primul dintr-o serie de numai patru într-o carieră de decenii. O bibliografie „fiction“ săracă, întrecută de bibliografia „non-fiction“, cu cărți legendare, precum The Electric Kool-Aid Acid Test sau The Right Stuff.
„În cărțile tale acorzi foarte multă atenție hainelor purtate de oameni, ca semne al statutului lor“, a remarcat un reporter de la „Time“, într-un interviu mai vechi.
„Hainele sunt o minunată poartă ce duce spre inima unui individ, este felul în care oamenii se dezvăluie“, a răspuns scriitorul.
„Nu te deranjează să fii numit dandy?“
„Deloc. Scriitorii, fie că recunosc sau nu, vor să atragă atenția asupra lor. Gusturile mele sunt anti-boeme. Costumele mele albe au fost un accident. Mi-am făcut un costum alb, dar ţinea prea cald pentru a fi purtat vara și atunci l-am purtat în decembrie. Mi-am dat seama repede că enerva oamenii. Descoperisem o formă de agresiune inofensivă.“
Tom Wolfe a încetat din viață luni, la vârsta de 88 de ani.