Atâta confuzie în societatea românească n-a mai existat niciodată. Hai să luăm doar două știri apărute chiar în această săptămână.
Președintele Curții Constituționale Valer Dorneanu pleacă în Rusia la un Forum Juridic la Sankt-Petersburg, în ciuda faptului că Ministerul Afacerilor Externe i-a recomandat să nu facă deplasarea.
Dorneanu recunoaște că i s-ar fi spus să stea acasă, dar adaugă senin că poziția MAE vine după ce vizita fusese aranjată, iar biletele de avion cumpărate. Mare pagubă s-ar fi făcut în bugetul CCR, plus că ar fi venit imediat Curtea de Conturi în inspecție. Deloc întâmplător, reuniunea juridică este patronată chiar de președintele Rusiei.
A doua știre: pe masa Comisiei Iordache ajunge o propunere de modificare a Codului Penal. Propunere surpriză, venită dinspre CSM. Infracțiunile de delapidare, abuz în serviciu, neglijență în serviciu, folosirea abuzivă a funcției să nu se pedepsească penal dacă au produs un prejudiciu mai mic de 50.000 de euro. Propunerea nu se aplică funcționarilor publici, însă cunoscătorii spuneau că era o simplă șmecherie și că ar fi fost doar o chestiune de timp până la generalizarea pragului. La scurt timp, CSM revine cu precizări și afirmă că a reevaluat lucrurile și că nu se mai impune vreun prag la abuzul în serviciu. Sunt doar două exemple, din care rezultă în ce situație complicată ne aflăm.
Tot zilele trecute, ministrul de Externe este convocat la Cotroceni de președintele țării, pe chestiuni importante de politică externă. Omul acceptă întrevederea cu Klaus Iohannis, numai că în scenă intră Viorica Dăncilă, care printr-o formulare întortocheată spune că Teodor Meleșcanu se poate duce la Cotroceni doar dacă își dă acordul și premierul.
Cam la fiecare două-trei ore mai vine o trăsnaie. Tot premierul Viorica Dăncilă arată (a câta oară?) că are probleme serioase cu noțiunile elementare de gramatică: „Orice om îi este frică de o plângere penală“.
La rubrica știri „bune“ putem include și iminenta schimbare din funcție a șefului DIICOT, Daniel Horodniceanu, care nu pare să fi comis vreo gafă în mandatul său, cu un procuror de Bacău, care probabil va domestici instituția în scurt timp.
E sinistru ce se întâmplă, nu? Și suntem doar la un an și cinci luni de când PSD a câștigat alegerile. Mai poate rezista țărișoara asta sub o asemenea presiune încă doi ani și jumătate? Adică până la viitoarele alegeri?
Toate semnalele indică faptul că la începutul lui 2021 (indiferent de rezultatul parlamentarelor) România va arăta al naibii de prost. Cu instituții culcate la pământ. Au mai existat rupturi în societate, chiar derapaje democratice, declarații înfierbântate, însă niciodată temele importante n-au fost puse sub semnul întrebării. Intrarea în Uniunea Europeană a fost asumată în anii 2000 de toate forțele politice, iar la vremea respectivă proiectul nu doar că părea atrăgător, ci oferea o speranță de mai bine. Ce s-a ales azi din acest proiect? Uniunea Europeană are propriile probleme, iar corul copiilor obraznici se tot mărește de la un la altul.
Un sondaj publicat recent la noi arată că puțin peste 50 la sută dintre români mai cred în UE. Cifrele nu sunt încă alarmiste, dacă avem în vedere că un sfert din cei intervievați nu au nici o părere, dar ne arată totuși că se întâmplă ceva în societate, ca percepție, și că Europa nu mai e fata cea frumoasă și bogată cum părea odinioară.
Azi, e greu de prezis cum va arăta România peste câțiva ani. Ba chiar e riscant să te pronunți dacă în 2025 vom mai avea sau nu democrație. Când vezi zi de zi cum se trece linia roșie, cum instituțiile cad una după alta, că minciuna ia locul adevărului și că învârteala e mai profitabilă decât munca, parcă nu-s prea multe motive de optimism. Nici măcar simțul civic nu mai e la cotele de anul trecut, oamenii fiind apatici, obosiți, aproape resemnați.
Suntem la un pas să părăsim drumul european, doar pentru că niște lideri ajunși la putere au un alt program. Lucrurile mai pot fi îndreptate doar în urma unei schimbări radicale de putere. Cum șansele unei moțiuni de cenzură sunt minime, singura variantă o reprezintă alegerile. Problema e câți dintre români vor mai rezista încă 30 de luni. Și cât din răul de acum va mai putea fi îndreptat.