Săptămâna aceasta, Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală a dat publicității „Barometrul de Consum Cultural“ pentru 2017, cu date axate pe chestiuni de patrimoniu, dar și de Centenar. În presă s-a comentat pe larg faptul că mai bine de 50% dintre români nu au nici o părere sau reacție în legătură cu celebrarea a o sută de ani de la Marea Unire.
Ceea ce, personal, m-a frapat mai tare răsfoind studiul este că cei mai mulți dintre români își declară apartenența mai degrabă la comunitatea locală decât la cea națională. Un rezultate deloc surprinzător, până la urmă, dacă privim realist și constatăm că, după o sută de ani de stat român modern, suntem încă foarte, foarte departe unii de alții. Am alocat spații ample în „Suplimentul de cultură“ întârzierilor privind programul de manifestări dedicate Centenarului, bâlbelor administrative și incoerenței guvernamentale în ansamblu. Este un subiect important, la fel ca multe altele în haosul generalizat care domnește mai mult decât altădată peste România actualelor guvernări. Adevăratul subiect însă pare să corespundă celei mai mari dureri (sau celui mai mare blestem) de după 1989: incapacitatea autorităților române de a genera, susține și finaliza proiecte de mare infrastructură.
La Iași, din fericire, discutăm tot mai apăsat despre nevoia de a fi construită cât mai repede autostrada Ungheni-Iași-Tg. Mureș. Exact acest proiect este necesar ca aerul pentru dezvoltarea regiunii, altfel suntem condamnați pe mai departe la sărăcie (și la votat PSD era să spun, vă rog să mă iertați, retrag afirmația!). Nici o altă variantă care ni se vinde drept promisiune alternativă nu este de acceptat, singura soluție realistă pentru scoaterea Moldovei din sărăcie este legarea acesteia cu Transilvania și cu Vestul Europei. Cea mai presantă problemă a oricărui moldovean ar trebui să fie nu ieșirea la Marea Neagră, ci ieșirea într-un timp decent la autostradă, în Ungaria. A face un drum de o zi și a înnopta la Oradea înaintea de a putea trece granița spre Vest nu va tenta nici un mare investitor să își deschidă fabrici și uzine la Iași și în împrejurimi. Este o crasă banalitate pe care nu trebuie să ne ferim să o repetăm încontinuu.
Revenind la Barometru: având în vedere problemele uriașe de mobilitate pe care le avem în interiorul propriei țări, nu ne poate mira că întârziem să dezvoltăm un mare sentiment de apartenență la o comunitate națională. Pentru o bună parte dintre români, restul țării, adică întinderile de dincolo de hotarul localității lor, se rezumă la niște programe de televiziune care sunt transmise de la București. Acestea ar putea fi, de bună seamă, chiar programe ficționale, „trucate“ așa cum cred unii că aselenizarea s-a filmat într-un studio de la Hollywood. Pentru alții, România a rămas încremenită în anii ’80, când au făcut ultimele excursii la mare și la munte, în timpul verii.
Un singur lucru au de făcut autoritățile în Anul Centenar: demararea proiectelor mari de infrastructură, în condițiile în care nici măcar cele finanțate din bani europeni în cadrul actualului exercițiu bugetar al UE nu au fost începute și riscăm să pierdem banii. Dacă proiectul actualei generații ar fi șoselele rapide și căile ferate reabilitate, atunci ne-am putea consola cu faptul că nu s-au făcut la timp pregătirile pentru spectacolele folclorice din acest an. Teamă mi-e că tot Soros și extratereștrii nu ne vor da voie să turnăm asfaltul.