A spus cam asa in interviul din „Corriere della sera“: „Nu tolerantei zero. Inteleg ca aceasta chestiune a devenit capitala pentru intreaga tara. Si totusi, nu din cauza asta trebuie sa arunc cu acuze discriminatorii. (…) Sa discutam fara demagogie, fara tonul exagerat cu care ne-a obisnuit politica.
Poate ca nu sint persoana cea mai indicata sa vorbesc, dupa ce mi s-a intimplat. Dar frica nu e un motiv suficient ca sa ne inchidem in casa cu cheia. Vad cum oamenii renunta sa se mai intilneasca dupa ora 9 seara, si ii inteleg. Insa nu putem ceda in fata fricii, renuntind la viata. Trebuie sa infruntam infractionalitatea. Uneori simplificarea e necesara. Dar lumea nu poate fi cuprinsa intr-o lozinca, e mai complicata decit un simplu slogan“.
Pai da, asa e. E mai complicat, pentru ca tiganii s-au gindit sa culeaga ei toti banutii din Fontana di Trevi, pentru ca Salvatore (Toto) s-a intors prea tirziu in satul lui din Sicilia, la inmormintarea prietenului Alfredo care, la un moment dat, obosise si el de atita asteptare, pentru ca felul in care Malena a staruit sa creada ca barbatul ei se va intoarce din razboi n-ar fi trebuit sa fie judecat de nimeni (doar fiecare femeie e o alta Penelopa), pentru ca „Stanno tutti bene“ e lucrul cel mai emotionant pe care il spune un tata, luindu-si adio de la viata.
Pentru ca, in fine, daca cineva reusise sa nu se indragosteasca de Marcello Mastroianni si Philippe Noiret pina la filmele regizate de Tornatore, adica pina la Stano tutti bene si Nuovo Cinema Paradiso, atunci e sigur ca dupa ce le-a vazut, amorezarea s-a produs si ea.
Pentru ca, intr-adevar, lumea e mult mai complicata decit o simpla lozinca.