Estonia e o țară pe care, în glumă fie spus, dacă ai fi un uriaș ai putea-o folosi pe post de breloc. Are numai 45.227 km pătrați (pentru comparație, România are 240.000, Polonia, 313.000), suprafață distribuită în partea continentală și cele peste 2.000 de insule din Marea Baltică. Populația e de doar 1,2 milioane locuitori (cam cât Bucureștiul), cu densitate de 29 locuitori pe km pătrat. Explicația e simplă: aproximativ 50 la sută din teritoriu este acoperit de păduri seculare, relieful e stâncos și există foarte multe lacuri.
Micuța Estonie e una dintre cele mai interesante țări din Europa din multe puncte de vedere. Are unul dintre cele mai rapide ritmuri de dezvoltare economică, cu un sector IT hiperdezvoltat și, printre alte premiere, cea dintâi țară care a aplicat sistemul de vot pe internet (2005). Banca Mondială a cotat-o la categoria „țară cu venit mare“, Fondul Monetar Internațional ca „țară cu economie avansată“. În Estonia, libertatea de exprimare e sfântă, ONU plasând-o în categoria statelor cu un indice al dezvoltării umane foarte ridicat, ocupând locul 3 în lume în clasamentul statelor cu libertate neîngrădită a presei.
Estonia: societatea care se poate lăuda că toată lumea merge la teatru
Suita de date prezentată are rostul de-a întregi o canava care să explice situația specială a Estoniei și din perspectivă teatrală, pentru că e unică în Europa. Mi se pare paradisul teatral, societatea care se poate lăuda că toată lumea merge la teatru! Iar statisticile oficiale estoniene zic cu cifre că estonienii trec cu toții pragul teatrelor. Unii merg poate de mai multe ori, alții nu merg deloc, dar realitatea e că anual numărul de spectatori care intră într-o sală de spectacole este egal cu acela al numărului total de locuitori ai țării: 1,2 milioane (în 2015).
Politica în domeniul cultural este foarte activă, sprijinind operatorii culturali indiferent de forma de organizare (în prezent, în republică funcționează 26 de teatre), preocupându-se, la nivel de politică de stat, ca numărul de plătitori de bilete să nu scadă cu nici un chip sub 800.000.
Cine se preocupă prin strategii și măsuri adecvate ca lucrurile să rămână astfel? În principal, Ministerul Culturii, dar organismul lucrează strâns cu Uniunea Teatrală Estonă (asociații, sindicatele, societăți de artiști profesioniști), Uniunea Estonă a Instituțiilor de Arte Speciale (ce reunește directorii de teatre, scopul fiind lansarea și aplicarea politicilor și a inițiativelor privind sistemul de finanțare, acorduri colective pentru piața muncii etc.), Uniunea Estonă a Teatrelor Mici, Consiliul Eston al Dansului, Agenția de Teatru Estonă (drepturi de autor, scenografie, concursuri de teatru, promovarea în străinătate). Diversitatea și colaborarea par să fie principiile coordonatoare ale unei politici culturale în privința consumului cultural care, iată, dă roade.
O sumară analiză sociologică va evidenția faptul că există o determinare directă între gradul de libertate de expresie, standardele de educație, dezvoltarea economică, politicile culturale și cotele consumului cultural. Etica protestantă, liberalismul, accentul pe educație, egalitarismul pragmatic sunt pilonii care ranforsează societatea estoniană. Dacă cine nu știe sau a uitat, să mai (re)amintesc că în România sunt foarte mulți cetățeni care nu participă niciodată în viață la un spectacol teatral, de nici un gen? Cam jumătatea din populația țării. Shakespeare dixit acum patru veacuri și jumătate: teatrul e oglinda lumii. Și nu e așa?
România: de azi pe mâine, a răsărit un nou teatru
Revenind pe plaiurile noastre, la politici publice și strategii culturale, am aflat cu stupefacție că, de azi pe mâine, fără nici o fundamentare serioasă, fără vreun studiu de necesitate ori impact, adică așa pripit cum se fac lucrurile la noi, a răsărit un nou teatru. Unde? Cum unde, la București. Cum se numește? Groaznic: Teatrul Muzical „Ambasadorii“! Direct în subordinea Ministerului Culturii și Identității Naționale, adică va fi din start instituție de rang național, cu spor aferent de 25 la sută la salarii. Misiunea lui e vagă: „instituție de spectacole și concerte“, cum scrie pe site-ul MCIN în proiectul de hotărâre, va funcționa la Palatul Național al Copiilor, unde va coabita cu un alt teatru înființat într-o manieră similară, Teatrul „Stela Popescu“ și care are același profil, muzical.
Noua structură se naște forțat și nenecesar „la inițiativa și propunerea Palatului Național al Copiilor, a Uniunii Criticilor Muzicali și a Forumului Muzical Român“. Citind HG-ul, am dat și peste misiune: „teatrul are ca obiectiv principal promovarea valorilor muzicale și coregrafice autohtone și universale, precum și a artelor interpretative de spectacol muzical, pe plan național și internațional“. Ambiții mari, nu glumă! „Necesitatea înființării acestui teatru muzical profesionist pentru tineri este justificată de o permanentă reprezentativitate internațională la înalt nivel profesionist pentru satisfacerea nevoii educative, culturale și sociale“, mai scrie în HG. Schema de personal include 57 de posturi („Colectivul artistic va fi compus din absolvenții liceelor de profil și ai Universității de Muzică, oferind în acest fel locuri de muncă absolut necesare pentru tinerii soliști“), iar finanțarea vine direct din fondul de rezervă al guvernului. Cui îi este destinată această sinecură? Cine primește în dar și pentru ce servicii făcute sau viitoare o instituție de spectacole va toca bani publici?
Revenind la Estonia și la faptul că acolo o țară întreagă merge la teatru, îmi dau seama cu tristețe că noi nu vom ajunge niciodată la un asemenea statut!
P.S.: Nici n-am pus bine punct articolului, că dau pe internet de un afiș cu primele manifestări ale acestei noi creaturi: Galele Extraordinare Închinate Marii Uniri, o serie de 30 de spectacole în turneu în țară și străinătate cu „Inima mea, România“ și „Mândri că suntem români!“. Adică „povestiri adevărate, palpitante, intersectate de cântece și dansuri din vetre folclorice, de pagini corale, proiecții video, într-un sugestiv cadru scenografic luminat de Cetatea Alba Iulia“. N-am făcut decât să citez. Premiera e pe 5 iunie.