Scriam săptămâna trecută că rockul este multinațional și multicultural. Câteva zile după, am descoperit întâmplător că propoziția este adeverită de un disc aproape neverosimil: Down And Dirty (2018).
Aparține unei – să zic – trupe, deși e mai degrabă proiectul celui care stă în spatele denumirii Bull Funk Zoo. Numele lui este Assaad Lakkis. S-a născut în Dubai, ca fiu al unor libanezi plecați în exil din frumoasa lor țară devastată de războaie civile fără sfârșit și fără sens. Stabilită în Emiratele Arabe Unite, pe vremea când acolo era o întindere de nisip, a cărei parte bună se rezuma la vecinătatea cu Oceanul Indian, familia și-a crescut copilul conform cutumelor tradiționale arabe. Niște arabi care ascultau discuri produse de firma Motown ori ale unor James Brown, Boney M, Earth Wind & Fire numai tradiționaliști nu se cheamă că erau. Micul Assaad a descoperit discoteca părinților și consideră predestinare faptul că la 4 ani a văzut la TV un concert Kiss. De la 10 ani începe să-și „rupă oasele“ cu skateboardul și să-și „strice urechile“ cu Megadeth, Slayer, Metallica etc. Viața devenea interesantă și pentru un băiat arab, conectat la lumea contemporană, nu-i așa?
Refractar la cerințele școlare, riscând eliminarea, Assaad voia să pună mâna pe o chitară electrică, la fel ca milioane de băieți de pe toate coclaurile Pământului în care s-a auzit vreodată una. Ademenit de rock’n’roll, în anii când emisiunile MTV, gen Headbangers Ball, făceau educație, orice băiat trebuia să ajungă rebel. Să fumeze, să bea alcool, pentru un copil arab putea deveni chiar primejdios. Drept care, sperând să împace și capra, și varza, după ce i-a spart skateboardul „dinaintea ochilor“, tatăl decide ca Assaad să primească lecții de pian, în loc de chitară.
Dorința să aibă și să cânte la chitară, împinsă până la limita accesibilă, poate părea bolnăvicioasă. Însă, nu rămâi indiferent când afli că Assaad mergea pe la prieteni care posedau miraculosul instrument doar ca să-l vadă și să-l mângâie. Între timp, învăța acorduri și cânta piesele în minte, disecând instinctiv partiturile. Treptat, Dubai a devenit locul unde oameni de toate naționalitățile, fiecare cu bagajul lui cultural, găseau de muncă. Asta i-a oferit băiatului interesat exclusiv de muzică posibilitatea să cunoască și să depoziteze în „valiza“ sa secretă și alte (re)surse creative. Garnisit astfel, după ce isprăvește cumva liceul, e trimis la universitate în America, tărâmul de vis al oricărui rocker. Inutil de precizat că finanțatorii săi părinți îi refuză opțiunea de înscriere la studii muzicale profesioniste, blocându-i și cei 4000 $ pentru taxe. Restricția îl împinge pe Assaad să studieze viața, pe cont propriu. Iar viața, chiar și-n paradisul rockeresc, nu-i deloc gentilă cu cine are ceva în minte și urmărește un țel.
Dar cine vrea, chiar își atinge visul. Boston și Minneapolis sunt orașele unde Assaad învață tot ce trebuie să știe despre muzică, la modul aplicat, cunoaște persoane din showbiz care îl ajută, vede spectacole și cântă ocazional. Talentul nativ e recunoscut fără probleme, dar afirmarea e grea într-un domeniu a cărui lege este „hitul și milionul“. Cash & chaos! Arab fiind, evident că Assaad Lakkis nu se simțea bine într-o țară pornită să „elibereze“ popoarele, chiar și pe cele care nu știau că sunt ocupate. Așa că se întoarce în Dubai, de unde lansează piese originale, întâi sub numele Abstrakt Collision, apoi Bull Funk Zoo. Concerte, colaborări prestigioase, proiecte multiple, video și audio – toate atestă un muzician în expansiune, care ține să-și proclame apartenența emblematică la universul rockeristic, preponderent heavy-punk-speed-funk-experimental, conectat la tradiție și la situația reală cotidiană. Versiunea nemuritorului imn Anarchy In UK, pe discul proaspăt lansat, e revelatorie.