Actualitate  -  George Onofrei  -  

Pe 3 iunie s-a încheiat la București cea de-a XIII-a ediție a Salonului Internațional de Carte Bookfest, organizat de Asociația Editorilor din România, unul dintre cele două momente-pivot ale industriei de carte de la noi, dar și dintre rarele momente în care se realizează interacțiunea firească între editori, autori și cumpărători. Anul acesta, grație mutării locului de desfășurare a Bookfest, din vetustele C-uri ale Romexpo într-unul din noile pavilioane expoziționale (B2), atmosfera de mare sărbătoare a cărții a fost mai pregnantă, în special pentru angajații din industria editorială, dacă nu și pentru publicul cititor (interesat în continuare de prețurile reduse – și față de prețurile de la raft, din librării, cărțile chiar pot fi achiziționate la sume mult mai mici).

Toate editurile mari au dorit să se fie la înălțime în noul spațiu ocupat de Bookfest și au investit mai mult decât în anii prece­denți în standuri, desfă­șurate pe alocuri pe suprafețe impresionante. Oferta de carte a fost, ca de obicei, copleșitoare în raport cu situația economică a industriei în ansamblu și forța economică a cumpărătorului devotat cărților. Doar devotamentul și priceperea unor editori pa­sionați și dragostea pentru lectură a unui grup tot mai restrâns de români nu condamnă la dispariție industria cărții de la noi, aflată la coada clasamentului Uniunii Europene. În vreme ce forurile economice ne aten­ționează cu privire la „supraîncălzirea“ economiei, iar sta­tis­ticile ne arată o explozie a consumului, pe piața cărții nu „duduie“ nimic.

Ediția de anul acesta a fost definită încă de dinainte de deschiderea oficială drept „cea mai mare din istorie“. Ce anume a determinat amploarea Salonului de Carte din acest an?

În 2006, Târgul de Carte Bookarest a rămas în istorie și în locul său a apărut Salonul de Carte Bookfest, o naștere tumultuoasă, nu foarte ușoară, dar care s-a dovedit de bun augur pentru întreaga piață de carte. După 12 ediții, Bookfest s-a mutat în 2018, fără aproape nici un scrâșnet, într-o hală nouă, impresionantă din multe puncte de vedere. Su­prafața de circa 15.500 mp a pavilionului B2, dar și dimensiunile standurilor rezervate de editori ne-au făcut să promovăm acest Bookfest drept „cel mai mare din istorie“. Din istoria Bookfest, fi­rește, pentru că nu avem ambiția să ne comparăm decât cu noi înșine și să încercăm să fim mai buni în fiecare an.

Editurile se pregătesc de Bookfest ca de o mare sărbătoare. Cât de mulțumiți sunteți de reacția și de participarea publicului? Ziua liberă, 1 iunie, s-a dovedit a fi un avantaj sau un dezavantaj?

Bookfest este etimologic chiar sărbătoarea cărții, și de aceea mă bucur să confirm că așa este, editorii se pregătesc de fiecare ediție ca de o întâlnire așteptată îndelung cu niște oameni dragi. Pentru că publicul așteptat la Book­fest este ca un prieten pe care-l revezi după un an ca să-i arăți ce-ai mai făcut, să-l întrebi ce mai face și să-i oferi o picătură sau două de bucurie din ceea ce ai tu la dispoziție.

Iar cartea este tocmai liantul acestei legături. Am rămas atât de puțini interesați de carte în România, încât e cu adevărat o sărbătoare când ne vedem față către față.

Bookfest a fost mai prezent în acest an din punctul de vedere al comunicării în social media. Ați simțit impactul acestei investiții suplimentare în numărul participanților? Ce strategie veți adopta pe viitor?

Mutarea într-un spațiu nou, chiar dacă eram convinși că va fi benefică și pentru vizitatori, și pentru expozanți, trebuia comunicată ca atare, pentru ca tranziția să fie cât mai lină. Eu sunt optimist și cred că Bookfestului îi stă mai bine în pavilionul B2 decât în oricare dintre celelalte spații. De fapt, editorii arată în pavilionul B2 ca actori ai unei industrii la standarde occidentale, cum și sunt, de altfel. Marea noastră problemă este că sunt prea puțini oameni în România cărora aceste frumuseți le stârnesc o curiozitate sănătoasă și care apreciază astfel de eforturi. Cu un milion de români care cumpără cărți nu poți să con­struiești decât o mică parte din viitorul de care țara asta are nevoie.

Bookfestul de vară, de la București, este doar punctul culminant al saloanelor de carte pe care le organizează AER în marile orașe. De la an la an, care sunt orașele cu cea mai bună evoluție în calendarul Bookfest?

Bookfest la București este pivotul în jurul căruia gravitează edițiile din Timișoara, Chișinău, Cluj-Napoca, Târgu Mureș, Iași și Brașov (le-am așezat în ordinea cronologică din 2018). Timișoara a fost prima ediție locală, primul Bookfest pe care l-am organizat și am încă nostalgia acelui început care a dat încredere editorilor să meargă alături de Bookfest în toate celelalte orașe. Fiecare ediție Bookfest are parteneri solizi din zona administrativă și academică, pentru că în lipsa lor e imposibil să mergi pe un drum atât de anevoios cum este cel care duce cartea de la editor la public.

În anul centenar, la Bookfest au venit, în sfârșit, americanii. Ce impact are de la un an la altul conceptul de țară invitată? Cum a modificat filosofia Bookfest includerea unei țări invitate?

Statele Unite ale Americii erau mai demult aici, pentru că dis­cuțiile nu au început în 2018, ci în 2016. Mă bucură simbolistica asta, dar e o coincidență fericită și e semnul că vrem să aducem în fața publicului coordonatele unor pie­țe solide de carte. Fiind cea mai mică piață de carte pe cap de locuitor din întreaga Uniune Europeană, am avut ce să învățăm de la oricare dintre invitații de onoare ai Bookfest.

Statele Unite ale Americii vor fi, în mod fericit spun eu, urmate de Marea Britanie, care va fi în 2019 invitatul de onoare Bookfest. Este un alt an cu semnificații profunde pentru noi toți, dar pentru Marea Britanie și pentru Uniunea Europeană în special.

Din cauza problemelor legate de distribuția de carte, târgurile și saloanele de carte din Romania, cum este și cazul Bookfest, continuă sa fie axate pe vânzare, pe retail, este nevoia pe care o au editurile în primul rând și motivul principal pentru care, iată, investesc în standuri generoase (ne referim, desigur, la editurile mari, care au contractat anul acesta spații de sute de metri pătrați). Când vom avea în Romania un salon de carte unde accentul să fie pus pe evenimente, interacțiunea între editori, pe întâlniri profesionale?

Eu cred că deja Bookfest s-a remarcat ca eveniment complex, în care partea de marketing vine foarte aproape de cea de vânzare de carte, dacă nu o chiar depă­șește pe alocuri. Deocamdată România oferă prea puține șanse unui om să se întâlnească cu cartea și atunci rolul Bookfest este să suplinească această carență. Vom ajunge, cum și eu îmi doresc, la un eveniment îndeobște profesional atunci când statul își va face treaba și vom avea rețele de librării la nivelul întregii țări, inclusiv în mediul rural, atunci când nu vor mai exista orașe sau chiar județe fără librării, atunci când educația va fi cu adevărat prioritate națională (deocamdată este, din punctul de vedere al editorilor, risc la adresa siguranței naționale) etc.

Nu în ultimul rând: când își va permite industria cărții din Romania, prin AER eventual, un studiu relevant privind consumul de carte de la noi?

Întrebarea este foarte bine pusă: studii există. Relevanța lor este cea care lasă de dorit. Plătim cu toții, prin impozitele noastre, o instituție care poartă frumosul nume de Institut pentru Cercetare și Formare în Cultură. Ea este în subordinea Ministerului Culturii și produce, între altele, Barometrele de Consum Cultural. Du­pă cum le arată și numele, aceste barometre sunt (cel puțin în partea de cultură scrisă) adevărate exemple de meteorologie aplicată la cărți: dacă acum trei ani aflam din barometrul de consum cultural că 47% din populația României citește cel puțin o carte pe lună (stupefiantă statistică, pe care editorii au combătut-o public la vremea respectivă) la jumătatea lunii trecute am fost anunțați că 69% din populația României nu a citit nici o carte în ultimul an. Curat murdar, cum ar zice Caragiale! AER își propune de multă vreme un studiu privind piața de carte, dar deocamdată resursele financiare pe care le presupune realizarea unui document serios sunt încă undeva în ceața viitorului.

Învățarea mecanică, descurajarea spiritului critic, lipsa oricărei inițiative privind lectura la nivel guvernamental – toate acestea par că micșorează anual baza de cititori. În mod paradoxal, cei mai fideli și mai dedicați cititori par să fie lipsiți de resursele materiale necesare de a-și achizi­ționa câte cărți și-ar dori, în vreme ce românii cu venituri medii și mari nu mai plasează cartea în centrul preocupărilor de timp liber. Cum ieșim din acest impas?

Este o falsă problemă lipsa resurselor materiale. Pentru că ea nu se aplică altor categorii de bunuri și servicii achiziționate. Cresc, în medie, cam toate industriile, de la cea de țigări, la cea de bere și cea cosmetică și până la comerțul cu flori. Pentru toate, populația României are bani. Dar pentru carte, nu. Cărțile în România, la un preț mediu de 7-8 euro, nu sunt mai scumpe decât în altă parte. Ci sunt mult mai ieftine. Dar cetățenii acestei țări, în marea lor majoritate, nu sunt educați să aibă o carte nouă în casă din când în când. Pe care să o și citească. Suntem, dimpotrivă, „educați“ să fugim de pericolul ca, atunci când deschidem o carte și ne place ce găsim înă­untru, să dăm buzna în vreo librărie și să ne pierdem cumpătul mai cumpărând încă una sau două. Acest gen de adicție este foarte bine ținut sub control, cu „ajutorul“ politicilor educaționale, al responsabililor din domeniu și, cu regret o spun, a multora dintre angajații sistemului de învățământ. Avem alte priorități, noi – ca societate. Cartea este probabil pe ultimul loc în lista de treburi pe care le avem de rezolvat în această viață. Deși ar trebui să fie printre primele. Pentru că interacțiunea cu cartea face diferența dintre a exista și a trăi.

Cele mai vândute titluri ale Editurii Polirom la Bookfest 2018

Top 10 Polirom la Bookfest 2018/ Non-fiction

1. Sapiens. Scurtă istorie a omenirii, de Yuval Noah Harari
2. Homo deus. Scurtă istorie a viitorului, de Yuval Noah Harari
3. Istoria lumii. Din preistorie până în prezent, de J.M. Roberts, Arne Odd Westad
4. Forța civică a femeilor, de Andreea Paul (coordonatoare)
5. Imperiul. Cum a creat Marea Britanie lumea modernă, de Niall Ferguson
6. Regele, comuniștii și Coroana, de Alexandru Muraru, Andrei Muraru (coordonatori)
7. Etnogeneză și țuică, de Vintilă Mihăilescu
8. Moștenitorii Securității, de Marius Oprea
9. Șapte ani în Provence, de Ioan T. Morar
10. Miturile Greciei antice, Robert Graves, și Cațavencii și tribul lor, de Eugen Istodor

Top 10 Polirom la Bookfest 2018/ Fiction

1. Labirintul spiritelor, de Carlos Ruiz Zafon
2. Uciderea Comandorului, I. O idee își face apariția, de Haruki Murakami
3. Marele Experiment, de Jeffrey Eugenides
4. Ultimele zile ale Occidentului, de Matei Vișniec
5. Cele trei fiice ale Evei, Elif Shafak
6. Războiul solomonarilor, Moni Stănilă
7. Cântec pentru cei neîngropați, de Jesmyn Ward
8. De veghe în lanul de secară, de J.D. Salinger, și Ferma animalelor, de George Orwell
9. Efectul fluturelui, de Doina Jela
10. Ciudata și înduioșătoarea viață a lui Priță Barsacu, de Iulian Bocai, Câștigătorul Concursului de Debut al Editurii Polirom, ediția 2018

Galerie foto