Care apasa pe „butoanele” bicepsilor si ale saruturilor fugare. Fiecare amanunt aparent banal e saltat spre un sens doi. Nimic nu ramine doar la/in bloc. Simbolizarea concretului se face fara artificii inutile, printr-o simpla trecere la etajul superior. Urcatul si coboritul in imaginarul scarii se fac simultan. Block Bach te arunca in atmosfera din fata blocului, in dementa zgomotelor violente, pentru ca, in secunda urmatoare, sa-ti lipeasca urechea de Bach. Te smulge din strada, din dictatura cenusiului si te asaza intre cei patru pereti muzicalizati. Performarea spatiului din jurul blocului si retragerea in spatele unei ferestre se fac prin transformarea registrelor de miscare. Corpul e liftul cel mai mobil cu putinta. Din el tisnesc figurile unse cu Bach ale street dancer-ului CRBL. Din el curg sincronizarile perfecte dintre Monica Petrica si Razvan Mazilu. Si tot din el coboara, cu posetuta de zi cu zi, o batrinica induiosatoare, care se invirteste la un moment dat ca un titirez. Cu picioarele in aer, scruteaza la final lumea de la calciiele blocurilor. Atit de departe de beton, atit de aproape de cer, Coca Bloos aduce cu ea concretul dur/pur si visele suspendate.
O scara de bloc e o piata de desfacere umana. Block Bach devine un model de punere in pagina motrica a unor experiente repetitive, blazante, fericite, aerisite. Block Bach are deschidere in strada si inchidere in apartamentul care lasa loc timpului scurt in care esti impreuna cu celalalt. E spectacolul unor tipologii umane inghesuite in spatele unor ferestre aprinse si stinse intermitent ca niste semnale de viata de la un punct incolo anesteziate.
Recunosti in Block Bach un pattern cotidian pe care il poti umple cu propriile tale obisnuite, dorinte, asteptari.
Spectacolul de la Odeon iese in strada
Segmentarea detaliata se omogenizeaza perfect, pastrind structura de actiuni pe diferite module stilistice inversate, intersectate, stratificate si complementare. Vecinatatea miscarilor, muschii lui CRBL prin care curge Bach si duetul senzual Monica Petrica – Razvan Mazilu, plus oul decojit de Coca Bloos sint particule de locuire intr-un spatiu care isi traieste la comun intimitatea. Block Bach exista, exact ca orice arhitectura urbana, pe niveluri suprapuse, pentru ca tocmai structura arhitecturala e miza asamblarii lui. Vizual, motric, structural, Block Bach e gindit ca o constructie care se face sub ochii spectatorilor, ca si cum ai muta de la unu la doi, de la doi la trei si asa mai departe, mobile, oameni, dorinte. Conceptul acestui spectacol-blog e unul de performare in contexte individuale link-uite.
Orizonturile orizontal-verticale ale perceptiei blocului, relatia fragil-angoasanta cu un spatiu urban care recicleaza griul si somatizeaza sunetele in asa fel incit le simti de la timple in talpa, pina cind devin ritmul gituit si asurzitor al propriului tau corp te pun in fata unei mostre de antropologie urbana. Ghetoizarea in camarute uniforme – excelenta dispozitia lor dinamica din proiectiile lui Gontz –, produse in serie care taseaza intimitatea si induc o apropiere conjuncturala, e trecuta prin trup.
Corpul performerilor urca exact ca o planta agatatoare pe corpul-schelarie stradala. Bloc cu vedere spre bloc, flancat de blocuri, inghesuit, precar, sonorizat.
Cu blocul pe piele si muzica lui Bach in timpane, spectacolul de la Odeon iese in strada.
Teatrul Odeon
Block Bach
Regia: Alexandru Dabija
Coregrafia: Razvan Mazilu, Amir Kolben
Scenografia: Alexandru Dabija, Laura Paraschiv
Visuals: Casa Gontz
Muzica: J.S.Bach
Cu: Razvan Mazilu,
Monica Petrica,
Coca Bloos, CRBL