Note de călătorie  -  Desiree Halaseh  -  

Un helado con frutas, por favor. Nu avem înghețată, dacă vrei încearcă după colț. O limonadă, o Cola, un Cuba Libre – îmi oferă lipsit de entuziasm chelnerul de La Mina, Restaurante, Bar, Cafe – El genuino sabor cubano. La doi pași e Ambos Mundos, cele­brul hotel cu la fel de celebrul client fidel – Ernest Hemingway. Principala industrie a insulei e turismul. Majoritatea localnicilor se ocupă cu îndreptarea turiștilor printre case coloniale către muzeele naționale, de la răsărit și până la apus, căci noaptea e ocupată de un cocktail la Tropicana, iar restul e istorie.

Am ajuns în Havana cu trei zile în urmă și mai mult de jumătate din timp am petrecut-o în casa lui Abel, capul unei familii de cubanezi din Centro Havana. Fiul său, Abel junior, studiază economia și plănuiește o mare evadare în Germania, lăsând în spate socialismul sau moartea impuse de prea multe decenii sub conducerea lui Castro.

Fiecare alee și fiecare colțișor îmi revin în minte, nu mă pot pierde pe nici o străduță, nu a mai apărut nici un paladar în plus și prețurile au rămas cam la fel. Cafeaua o beau tot la Hotel Inglaterra, diminețile înseamnă plimbare de-a lungul Malecónului, pe malul Oceanului Atlantic, iar internetul e tot pe cartela de la Etecsa, cea care încă monopolizează serviciile de date din întreaga țară.

Cuba se trezește din lungul somn comunist Kikiriki bum, Mandinga, oare ce îmi mai poate oferi o destinație care cu doar trei ani în urmă mă lasă fără grai și fără drept de apel? Cuba se trezește din lungul somn întreținut de regimul comunist, care a început încet-încet să ruginească. Au apărut noutăți în zestrea havanezului obișnuit: scutere electrice noi-nouțe, o mulțime de iPhone și încă pe atâtea fake-uri chinezești, Nike-uri, blocuri comuniste recente, mai multă opu­lență și mai puțin soul connection. Cel puțin asta simt eu.

Din postura celui pățit, văd cum nou-veniții se diferențiază net și îmi oferă o altă perspectivă asupra turistului care eram în urmă cu trei ani. De când mă știu fug de grupuri organizate și va­canțe planificate de vreo agenție lipsită de spirit și umor. Nu pot însă să nu observ tentația de a trăi o viață dublă. De a schimba brusc identități și de a plonja în cele mai improbabile posturi, altfel inaccesibile acasă: poți fi vedetă în fiecare seară, cu flori în păr și cu picioarele goale, poți fi cel mai generos om din încăpere, poți flirta, gafa și reîncerca în orice moment ca și cum nimeni nu te privește și ghici ce: CHIAR NIMENI NU TE PRIVEȘTE.

Fiecare e preocupat de utopia sa, de spectacolul în care s-a angajat, durează puțin și costă mult, nu e vreme de respiro. Aici, departe de casă, totul e acceptabil. Ai de jucat pe scena vieții tale. Pentru o clipă îmi trec prin cap toate extravaganțele amânate pâ­nă acum: să mă rad în cap, să plec în jurul lumii cu niște muzicieni unguri, să lucrez pe un vas de croazieră cu plecare din nordul Europei și sosire cine știe unde, cine știe când, să-mi tatuez jumătate de corp sau, mai bine, să dispar pentru perioade nedefinite în spațiu.

Prestatorii de servicii din industria turismului respectă standarde medii

Din 2016 și până acum, Havana a devenit unul dintre cele șapte orașe minune ale lumii. Iar dragostea durează trei ani. E pe ducă deci. Mai departe de exuberanța unui mic patrimoniu UNESCO, unde furnicarul turistic nu are liniște nicicând, plină de itinerarii scurte ce vin la pachet cu arsuri solare și bătături permanente, Havana e li­niștită și își vede de-ale ei, ocazional întreruptă de vreo ceartă încheiată deloc amiabil între tineri ai cartierelor periferice.

Prestatorii de servicii din industria turismului respectă standarde medii, centrele comerciale oferă aceleași mărfuri la cam aceleași prețuri (unde sunt zilele de aur ale bazarurilor din Istanbul?), stațiunile de la plajă au toate șezlonguri și prosoape, iar hiturile românești se cântă în orice bar din Bangkok până în Lima.

Dezamăgirea oferită de o des­tinație face parte dintr-o ecuație simplă: (așteptări + resurse personale) – (realitatea + așteptările locale) × 2. Ce poți face pentru a re­duce dezamăgirile e să elimini așteptările. Este singura variabilă din ecuație și cea care de obicei doare cel mai tare.

Ți-ar fi plăcut să înoți cu delfinii, dar te-ai ales cu o vizită la acvariul local, ai vrut să urci cel mai înalt munte, în schimb ai ur­cat vreo două dealuri cu încli­nație de 70% și altitudine maximă de 500m, trebuia să în­veți tango cu un profesor din Buenos Aires, dar ai mers într-un club de amatori cu fiul patronului locului unde te-ai cazat, visai la o plimbare cu un Chevrolet turcoaz din 1950, dar te-ai urcat într-un Suzuki sedan cu alți cinci pasageri și, desigur, fără nici un geam deschis?

Ai două op­țiuni: fie bați din picior și blestemi, fie te bucuri de fiecare mo­ment al zilei fără doar și fără poate. Fii ca păsările care zboară acolo unde e cald pe timp de iarnă.

Galerie foto