Filmul nu e „despre avort”, nu are tezisme, nu face morala civica. Nu critica o stare de fapt, ci doar o expune pina in cele mai mici detalii, lasindu-te sa-ti tragi singur concluziile sau sa-ti formulezi nedumeririle. Un sac plin de concluzii sau nedumeriri.
De un prost gust, perfect romanesc, mi se pare sa cauti – cum am citit in presa sau in nenumarate comentarii de pe net – o posibila aliniere a astrelor prin care sa justifici „norocul” ce i-a adus un Palme d’Or lui Mungiu, sa crezi ca mai degraba si-a bagat coada vreo cometa in succesul lui decit ca premiul a venit ca rezultatul firesc al valorii.
Nu-i rau sa existe discutiile de chibit despre cum ar fi trebuit sa arate filmul lui Mungiu ca sa-i para perfect fiecaruia dintre noi. Rau e sa crezi ca tu ai fi putut sa-l realizezi mai bine decit regizorul. E stupid sa stai si sa-i cauti nod in papura, sa te intrebi hamletian daca avea sens sau nu sa insisti cu un cadru pe un fat avortat, daca 4,3,2 a meritat sau nu premiul de la Cannes.
Unele dintre „hibele grave” care i-au fost descoperite filmului dovedesc doar un soi de naivitate a receptorului, nicidecum scapari ale scenaristului-regizor. Ce s-a intimplat cu cutitul pe care Otilia l-a furat din geanta lui Bebe? Ce rost avea sa-si uite Bebe buletinul la receptie? De ce toate acele nepotriviri cu felul in care credeam noi ca o sa continue, melodramatic, filmul? („Sa vezi ce-i face Otilia lui Bebe cu cutitul! Sa vezi ce-l prinde politia pe Bebe!”) Simplu, ca sa-ti ofere un final imprevizibil, trimitindu-te catre piste false, pentru a intretine tensiunea de thriller metafizic.
Actrita Anamaria Marinca sustine senzational un intreg film, numai prin expresivitatea fetei, de o forta pe care am comparat-o – involuntar, chiar in timpul vizionarii – cu cea a Giuliettei Masina in La strada lui Fellini. Rolul – unul mare, indiscutabil – ii apartine. Multi insa par sa ignore ca personajul feminin – unul dintre cele mai complexe din cultura noastra – e creatia lui Cristian Mungiu.
Mergeti linistiti, fara prejudecati inutile si asteptari inchipuite, la film. Veti vedea o poveste care o sa va nelinisteasca.