Am și eu o problemă. De fapt, vreo două. Nici nu știu care să încep, așa că o să zic la întâmplare ce-i mai important:
Deci pe strada noastră este un copac bătrân cu crengi mari, așa cât brațul lu’ Nadal, un castan sau un nuc parcă – că nu mă prea pricep la copaci – , iar eu am băgat de seamă că e putred de uscată. Am scris la Primărie, la Salubris și la Consiliul Județean (dar pe unde n-am scris?!), am vorbit și cu preotul nostru, le-am zis și vecinilor: „Hai, măi, oameni buni, să ne tăiem craca asta, că vine vreun vânt și mai cade prin cap la un copil”. Dar nu m-a ascultat nimeni…
Că veni vorba de vecini, nici nu știu cum să mai zic de unul care a pus o barieră pe stradă, la poarta lui, că cică e pământul lui și nu are voie să treacă nimeni în afară de el. Cum să avem noi autostrăzi în țara noastră, dragă Simona, când oamenii nu-s în stare să-și îngrijească drumul din fața porții lor, iar, când o fac, pun barieră?
Pe de altă parte, vezi mai întâi c-au scumpit ăștia benzina. Păi, cine mai înțelege așa ceva? Când am luat eu mașina era trei lei litru, în condițiile în care costa 150 de dolari barilul de petrol, iar acum a crescut de la 4,5 până la 6 lei, în condițiile în care barilul a urcat de la 50 la 60 de dolari. Ți se pare normal?
Dar de ROBOR ce zici? Păi, eu am luat un credit în lei, cu ROBOR din ăla mic, nu în euro. Și, când l-am luat, dacă raportam lei la euro, aveam de plătit vreo 900 de lei, adică vreo 200 de euro. Și-acu’, robor-topor, c-a crescut, că inflație, creditul meu în lei costă vreo 250 de euro. Nu era logic să rămână tot pe undeva pe la 200 de euro, că euro oricum a crescut din cauza inflației? Zi și tu.
Iar cu ANAF-ul, EON-ul, APAVITAL-ul, ORANGE-ul, BOR-ul, SRI-ul și celelalte nici n-are rost să mai lungesc vorba, că mă enervez și n-am nici măcar o rachetă s-o trântesc de pământ.
În altă ordine de idei, să vezi ce pățesc eu cu niște postări pe Facebook. Deci le bag eu pe alea mai beton – cu povești frumoase din viața mea, cum am văzut că s-au obișnuit acum să facă toți, sau poze din alea de vacanță minunată, de să moară ciudoșii de invidie – și nu prea mai primesc like-uri. Și, pe măsură ce-s mai bun, primesc din ce în ce mai puține like-uri. Oi fi eu prost sau prietenii mei de pe Facebook, mă întreb.
Și să știi că nu-i deloc frumos din partea ta să ne lași să ne certăm și să ne urâm ca proștii din cauză că tu nu vrei să ne vorbești. Tu trebuie să ieși la televizor, să faci o conferință de presă și să spui clar cu cine ești: cu haș tag rezist sau cu țăranii ăia în straie albe, burți mari și fără dinți de votează PSD, cu bugetarii sau cu privații, cu șoferii sau cu bicicliștii, cu Steaua sau cu Dinamo, cu LGBT sau cu familia tradițională, cu „Salvați Roșia Montană“ sau cu corporațiile, cu statul de drept sau cu statul paralel.
Poți rezolva tu toate astea? Că n-aș vrea să rămân eu ultimul fraier din România care pierde ocazia să ceară vreun oareșce câștig de pe urma Roland Garros-ului luat de tine, pe care – nu că zic, dar spun – poate l-ai luat și datorită nouă, românilor (iar eu, ca orice român, am tot dreptul să vorbesc în numele tuturor românilor). Sau, oricum, chiar dacă nu ne datorezi nimic, ceva tot ne datorezi, că vorbim aceeași limbă, te-ai născut tot aici, în țara lu’ „vai de capu’ nostru, să ne ajute cineva sau altcineva!“.
Mulțumesc și așa să ne-ajute Dumnezeu. Sau Uniunea Europeană.
P.S.: Și, dacă nu poți rezolva, să știi că îi dau dreptate lu’ Radu Banciu: ai ajuns tu ceva-ceva, da’ nu ceva cu adevărat mare.