Un spirit, nu stiu daca rau sau bun, ma ia de mina. Ma ridic de pe scaun si-l urmez. Are vesminte albe, chipul aduce a porcusor, iar urechile roz ii tremura la fiecare pas. Ma abandoneaza si iata-ma inaintind in coloana, singura printre straini, pe aleea de iarba presarata cu flori, spre imparatia lui Mefisto, acolo unde-i dus si Faust, spre a uita de dragostea Margaretei. Duhurile danseaza nebuneste, muzica bubuie, niste spirite zboara tipind pe deasupra capetelor noastre, stropindu-ne cu apa, in timp ce altele scuipa flacari. Cum am ajuns aici? La ora cind se lasa intunericul, la margine de Sibiu, lumea merge la uzina. Uzina Simerom, undeva linga Podul Garii, unde o hala industriala imensa a devenit sala de teatru. Arati invitatia portarului si intri in holul tapetat cu pinze negre. Mefisto ti se arata pe niste ecrane, esti martor la pariul cu Dumnezeu.
„– Il stii pe Faust?
Doctorul?
Robul meu…
Intr-adevar, un rob smintit… „
Dincolo de rai e scena. Ne asezam in gradene. Pe scena si de jur imprejur, maldare de ziare; intr-un colt, o vulpe si un iepure impaiati, un glob pamintesc, un schelet, un sir de banci de lemn ca in scolile anilor ’70.
Batrinul Faust (Ilie Gheorghe) trage o carte din raft. Se prabusesc toate, mai ca-l omoara avalansa… Ezita cu cupa de otrava in mina. E luna plina, iar chipul lui Mefisto (Ofelia Popii) se arata lugubru, proiectat dincolo de geamurile inalte. Nori intunecati cutreiera cerul. Un labrador negru navaleste in casa – cum sa nu-l lasi, e simpatic, doar un pui jucaus –, dar iata-l cum dispare in dulap si-n locul lui apare Mefisto insusi, un Mefisto cu sini, dar cu sex de barbat, groaznic schimonosindu-se in demonstratii de forta.
Spirite se ivesc de peste tot, de sub podeaua cutremurata, de dincolo de zidurile prabusite. Frageda Margareta intra in poveste, intruchipata de sapte fete, prea dulci pentru ca batrinul sa poata rezista promisiunilor diavolului. Contractul se semneaza cu singe.
In Noaptea Valupurgiei
Cu una dintre iluzoriile Margarete prabusita pe pat la lasarea noptii, o parte a podelei culiseaza, peretii inalti se deschid, o alta scena imensa, de foc, inainteaza spre noi, si iata, cind lumile de aici si de dincolo se misca inapoi si-nainte, e chiar iadul cel care ne inghite.
Condusi de spirite, inaintam cu toti pe iarba cruda, innebunitor mirositoare, spre tarimul Mefistofelic, in Noaptea Valpurgiei, unde ametitor se-amesteca duhurile, unde femeile frumoase danseaza laolalta cu vrajitoarele in instalatii stranii, cocotate pe schele, suspendate, in instalatii manevrate industrial, relicve ale uzinei neasteptat convertite, iar diavolul rosu ia alt si alt chip, vorbind cu alte si alte voci. Prin apa si foc trecem cu totii, in timp ce Faust, acum tinar si frumos, insa neputincios, nu o va putea salva pe Margareta. Frumoasa dezgolita e dusa pe umeri de ingeri, iar noi vom reveni, cu ultimele puteri, la locurile noastre, in fata scenei unde calfele construiesc cosciugul, cintind.
Cu ochii lipiti
Lipsa, Datoria, Grija si Nevoia se arata linga tristul Faust. „Se-apropie o sora, se apropie Moartea”, anunta ele. Si Moartea (Pali Vecsei) se iveste, in rochie stralucitoare. „Cine esti?” „Sint cea din fata ta”. Miinile uscate dezvelesc o constructie ciudata: e chiar macheta salii unde se joaca. Faust se tine pe el insusi in mina, o jucarioara atit de usor de strivit intre degete. Lipsa, Datoria, Grija si Nevoia ii inchid ochii, lipindu-i fisii de leucoplast. „Oamenii toata viata lor sint orbi. Tu, Faust, fii acum, la urma!”, iar Faust e sarutat de Moarte pe timpla. Si totusi, Silviu Purcarete, cel care-o sacrifica pe Margareta, il salveaza pe Faust. In delirul final al lui Mefisto, prea devreme fericit, trupul din sicriu e furat de spirite. In timp ce Faust zimbeste de dupa ferestre, Mefisto plinge si se jeluieste, dar nu pentru mult timp: are de unde-si alege noua victima, caci sala e plina. Poate vei fi tu, poate voi fi eu…
SCENARIU: Esenta de Goethe
Spectacolul are la baza un scenariu de 40 de pagini, rezultat din traducerea lui Stefan Augustin Doinas. „Scenariul acestui spectacol se bazeaza pe fragmente de text, pentru ca altfel piesa, jucata integral, cum au facut-o nemtii acum citiva ani, dureaza zile. Dar este un spectacol bazat pe text, pe esenta textului lui Goethe”, a explicat Silviu Purcarete. Faust se mai joaca pe 29 septembrie si pe 1 octombrie, in cadrul Festivalului Teatrelor Europene de la Sibiu (28 septembrie – 28 noiembrie), dar si de-a lungul stagiunii abia incepute. De la premiera din 20 septembrie, Faust s-a jucat cu casa inchisa seri la rind.
SUCCES: Mefisto, o stea blonda
Nu mai putin de 80 de artisti a folosit Silviu Purcarete in Faust, superproductie desfasurata pe o suprafata de 1.500 de metri patrati. Practic, joaca toti actorii Teatrului National „Radu Stanca” din Sibiu, precum si studentii, care interpreteaza zecile de roluri de duhuri, ingeri, spirite, maimute, vrajitoare, doctori, paji, poeti, arhangheli, licurici, troli, elfi, gnomi.
Faust este interpretat de Ilie Gheorghe, de la Teatrul National din Craiova, care s-a declarat un actor norocos, fiindca se afla la al unsprezecelea rol incredintat de Purcarete.
Steaua incontestabila este Ofelia Popii, cea care il joaca pe Mefisto atit de bine incit, dupa cum au spus mai multi critici dupa premiera, Faust pare in anumite momente ca il secondeaza pe Mefisto. Ofelia Popii face un tur de forta si sensibilitate, schimbindu-si figura, vocea si intreaga infatisare de-a lungul spectacolului in care este actor, cintaret, gimnast, acrobat, femeie si barbat deopotriva.