Oricine are un copil, nepot, prieten de o vârstă mică, este rugat să mediteze câteva secunde la următoarea întrebare: care este animalul lui de pluș preferat? Acum: care sunt desenele animate preferate și ce animale apar acolo? Probabil că prin răspunsuri se găsesc mai puțin animale precum țap, găină sau oaie și mai mult ursuleț, girafă, panda, tigru. Produsele noastre pentru copii au o problemă de reprezentare, iar asta poate pune chiar animalele cele mai iubite în pericol.
Dacă aveți în viața voastră un copil de până în 3 ani, probabil o cunoașteți pe Sophie Girafa. Este un serial de desene animate și una dintre cele mai populare modalități de a opri copiii din plâns, prin fraza „Hai, ne uităm la un episod cu Sophie Girafa?“. În 2010 au fost vândute în Franța 800.000 de girafe de jucărie, de opt ori mai mult decât numărul de girafe care există în întreaga lume.
Ziarul „The Guardian“ a tras un semnal de alarmă și a explicat de ce este periculos acest lucru. Animalele drăgălașe din desene animate aparțin de specii fie exotice, fie pe cale de dispariție. La fel și cele mai populare jucării de pluș (în afară de urși): tigri, lei, girafe, leoparzi, urși panda, maimuțe, urși polari, lupi și gorile. Pentru că le văd atât de des, copiii și chiar oamenii mari devin atât de familiarizați cu imaginea lor, încât nu conștientizează că speciile sunt în pericol. Văzându-le mereu, imaginația noastră le consideră la fel de obișnuite și răspândite precum câinii sau pisicile. Iar asta, din păcate, înseamnă că nu facem foarte multe eforturi ca să le ajutăm să nu dispară.
Un efect neintenționat asemănător îl au documentarele cu animalele sălbatice. Ne-am îndrăgostit de leneși (animalele, nu oamenii), anaconde, tigri, maimuțe, aligatori, delfini. Așa că, printre fotografiile din vacanță, selfie-urile cu animale exotice au devenit aproape o obligație. Grădinile zoo, delfinariile sau diverși „întreprinzători“ sezonieri le oferă turiștilor posibilitatea să îmbrățișeze, mângâie sau să atingă tot felul de animale sălbatice. Prețul nu este exorbitant, inimioarele curg pe Instagram, dar animalele au de suferit. Pentru a nu agresa turiștii sau pentru a sta suficient de liniștite la poze, dresorii le sedează, le țin în condiții mizerabile și le hrănesc prost. De exemplu, în excursiile din Amazon, turiștilor li se oferă posibilitatea să îmbrățișeze și să se fotografieze cu un leneș. Pentru asta, numeroase exemplare sunt capturate și folosite special pentru fotografii. Leneșii sunt stresați ușor, de prea mult zgomot și prea multă agitație în propriul habitat. Atunci când sunt smuciți de turiști, ținuți legați de un copac în pauze și înconjurați de zgomote, leneșii mor în aproximativ 6 luni de zile.
Divertismentul cu animale are, în această privință, o problemă opusă filmelor de la Hollywood. În fiecare an, atât de la Oscaruri, cât și la Globurile de Aur, se vorbește despre cât de subreprezentate sunt minoritățile de tot felul în filme. Cât de puține roluri principale sunt oferite actorilor de culoare, cât de puține femei sunt regizori sau cât de puține filme tratează subiecte specifice minorităților sexuale. În 2016, protestul împotriva acestor dezechilibre a căpătat un nume: #OscarsSoWhite (Oscaruri atât de albe). În lumea animală, minoritățile sunt la putere, din păcate cu consecințe nefaste pentru ele. Este rândul pisicilor și câinilor să se plângă de discriminare.