Cui foloseste deci ca strategie pe termen mai lung, in cazul previzibil in care ea va esua.
PSD este initiatorul motiunii si, automat, partidul cel mai expus la riscuri in urma acestui gest. Chinuiti de o decizie pe care au luat-o fara sa vrea cu adevarat, realizatorii actului motiunii s-au straduit sa construiasca un text perfid, din care sa reiasa ca l-ar vrea jos pe Tariceanu, dar ca-i acuza mai abitir pe ministrii PD si PLD deja demult plecati intr-o confortabila opozitie.
Nu stiu ce-au sperat pesedistii. Ca ii va face pe acestia sa nu voteze motiunea? Imposibil – si o stiau foarte bine. Ca vor putea apoi sa-i arate cu degetul si sa spuna ca, votind in favoarea motiunii, de fapt s-au acuzat? E un tertip de gradinita, n-au nici o sansa sa se foloseasca in mod real de el. Daca motiunea va cadea, PSD-ul nu are deci nimic de cistigat, ci numai de pierdut.
PD-ul acum. Daca motiunea ar trece, PD-ul ar fi, evident, cel mai cistigat partid. Dar, repet, sansele sint mici si in mod cert liderii democrati stiu acest lucru. Probabil lucreaza deja la o campanie mediatica post-vot parlamentar, din care vor reiesi iarasi sintagme precum „monstruoasa coalitie PNL-PSD” s.a.m.d. Nu stiu cita eficienta va avea respectiva campanie, dar ma gindesc ca, dupa asurzitoarea perioada a suspendarii presedintelui, cind au avut toate instrumentele in acest sens, e greu sa mai clinteasca voturi mergind in continuare pe idee. Pe de alta parte insa, aici mai e loc de o observatie: in ultimele saptamini, motiunea a adus la o masa a negocierilor ascunse PD-ul alaturi de PSD. Lucru care s-a rasfrint in presa, cu speculatiile de rigoare.
Abia senzatia ca aceasta coalitie, fie ea atit de conjuncturala, se poate forma are sanse sa loveasca in procente electorale. Si nu in orice procente electorale, ci tocmai in cele ale PD-ului. Prin urmare, in cazul unei motiuni respinse, nu vad nici un motiv ca democratii sa iasa intariti. Ba dimpotriva.
Despre PLD aproape ca n-are rost sa discutam. De cind a aparut „pe piata”, aceasta formatiune s-a dezvoltat ca o caricatura de PD. Toate strategiile adoptate au cazut in penibil. In loc sa se defineasca drept partid-alternativa, liberal-democratii s-au straduit sa arate clar ca sint o anexa a presedintelui Basescu – or, acest rol era deja jucat de PD. Culmea e ca, desi a acuzat permanent guvernul, PLD a fost o palida concurenta doar pentru partidul condus formal de Emil Boc, nicidecum pentru PNL.
Mergind din naivitate in naivitate, acesti liberali cu fata populara s-au si grabit sa sustina motiunea, aratind inca o data ca nu functioneaza ca partid real, ci ca expresie a urii neconditionate pe care seful statului o arata guvernului. In mod ironic, din aceasta motiune, PLD nu are ce cistiga: daca guvernul va cadea si se va ajunge la alegeri anticipate, partidul lui Stolojan nu va intra in viitorul parlament. Daca motiunea va fi respinsa, acelasi partid nu va conta in ecuatie, va ramine la fel de obscur ca pina acum.
PC-ul si PRM-ul s-au extras din ecuatie, in moduri diferite. Motiunea ii priveste doar din punctul de vedere al numarului de voturi. S-ar spune ca PC-ul poate fi totusi afectat daca motiunea va trece. In fapt insa, indiferent daca alegerile vor fi anticipate sau la termen, ma indoiesc ca PC-ul chiar spera sa treaca de unul singur de votul populatiei si sa intre in parlament. Sint convins ca liderii conservatori cauta doar solutii de a se alipi vreunui alt partid. Si mai sint convins ca, indiferent cind vor fi alegerile, vor gasi respectivele solutii.
Ramin PNL si UDMR. In opinia mea, ironia maxima creata de motiune e ca aceste partide sint singurele care vor cistiga, indiferent de deznodamint. Las deoparte UDMR-ul, partid pentru care calculele sint intotdeauna destul de simple, si ma refer la PNL. Daca guvernul va cadea in urma motiunii, PNL-ului i se ofera o multime de instrumente de lupta politica: de la a acuza noua „monstruoasa coalitie” PSD-PD, pina la a se plinge ca n-a fost lasat sa-si duca la capat promisiunile. Daca insa motiunea va pica, asa cum par a sta lucrurile, PNL-ul ia ultima gura de oxigen inaintea viitoarelor alegeri si poate marsa fara nici o rezerva pe o desprindere reala de PSD. Cu alte cuvinte, guvernul liberal ar fi, pentru intiia oara, stapin autoritar pe soarta proprie. Nu vad cu ce il va mai putea santaja, din punct de vedere politic, vreun alt partid parlamentar. PNL capata, prin aceasta motiune, independenta si liniste.
Una peste alta, privind acum de jos in sus, motiunea pare o prostie si mai mare. Una care marcheaza poate cea mai neagra perioada din istoria postrevolutionara a partidelor politice de la noi. Caci in ultimii ani mai toate formatiunile de pe scena noastra politica s-au intrecut in gafe, unele de proportii. Iar electoratul are de decis, indiferent cind se vor desfasura alegerile, cine a gafat mai putin.