Gestul insa ramine. Si el tradeaza un fapt cit se poate de clar: oricit de europeni se dau alesii nostri, majoritatea lor nu sint – si, evident, nici cei din subordinea lor – familiarizati cu ceea ce presupun mecanismele „unionale”. Nu au treaba cu birocratia din afara, nu stiu sa atraga fonduri, nu detin telefoane „scurte”, nu au, adica, nimic prin backgroundul lor care sa ii recomande acum si „acolo”.
Cu toate acestea, peste o luna jumatate avem alegerile atit de frumos poreclite „euro-parlamentare”. Adica, pe romaneste, o meritocratie in majoritate pestrita, vesela si nu de putine ori indoielnica va merge sa ne reprezinte in Parlamentul European. Una care apare seara la televizor si care, gratie acestui fapt, isi duce existenta publica precum fluturii de noapte: viitorii nostri reprezentanti filfiie frumos din aripi pe linga reflectoarele talk-show-urilor pret de un ceas sau doua, dupa care dispar brusc, lasind locul filmelor sau reluarilor. Nu reusesti, drept urmare, sa intelegi de ce tocmai ei si nu altii au fost cocotati in fruntea listelor de partid. Oricit as vrea, celor mai multi dintre ei nu pot sa le stabilesc, ca simplu alegator cit de cit rational, legitimitatea.
Ca sa nu mai complic lucrurile: ce conexiune logica leaga numele Danielei Buruiana sau al lui Gigi Becali de Parlamentul European? Ce punte rationala se stabileste intre Sorin Frunzaverde si Bruxelles?
Fac, probabil, parte dintr-o minoritate care si-ar dori sa vada pe listele respective numai indivizi care au avut sau au de-a face, prin ceea ce au realizat, cu mecanismele din vest. Pas! Probabil ca singurul criteriu de numire intr-o asemenea postura este cel al audientei. Dupa cum Andreea Marin sau Robert Turcescu se pozitioneaza pe piata electronica ca urmare a punctelor de rating, probabil ca si viitorii nostri europarlamentari sint trecuti pe liste in functie de numarul de telespectatori care se uita la ei intr-un anumit segment orar. Ceea ce, in fond, e si corect: Gigi Becali este un fel de ProTV al audientei, care iti ofera filme de actiune de categoria a paispea si limbaj deocheat, iar Daniela Buruiana aduce prin discurs cu emisiuni gen „Nora pentru mama”.
Iar noua nu ne ramine decit solutia de a apasa butonul potrivit de pe telecomanda.