Comedia a inceput in prima parte a zilei, odata cu citirea textului motiunii. Iar ea nu a fost creata de reactia democratilor la acel text, ci mai degraba la lipsa lor de reactie. De tacerea, imi place sa cred ca macar usor rusinata, cu care au intimpinat acuzele grave ale PSD-ului la adresa dreptei romanesti. Caci, pentru prima data, intimplarea de miercuri, din Parlament, mi-a dat senzatia ca in politica romaneasca se poate, in fine, discuta si la nivel de principii, nu numai la nivel de injurii.
Cu citeva exceptii notabile, printre care l-as plasa fara rezerve, alaturi de eternul Corneliu Vadim Tudor, pe eternizabilul Cristian Boureanu, interventiile parlamentarilor au mizat pe conceptul de „stinga politica” versus conceptul de „dreapta politica”. P.S.D. n-a depus o motiune impotriva Cabinetului Tariceanu, ci impotriva principiilor, impotriva ideilor si impotriva strategiilor de dreapta. Si asa a inceput comedia.
Cum altfel decit comica sa definesti stinjeneala membrilor unui partid care se jura ca a trecut in dreapta spectrului politic, cind au fost nevoiti sa vina la tribuna parlamentara pentru a sustine un text eminamente de stinga, ba chiar asumat cu tarie ca fiind de stinga? Am auzit citeva scuze usor penibile ale parlamentarilor democrati, dar dincolo de ele n-a existat nici un discurs care sa incerce sa combata textul motiunii in esenta lui. P.S.D.-ul, prin motiunea depusa in Parlament, a facut de fapt o declaratie de principii. Si-a asumat explicit, radical, reprezentarea stingii pe piata politica romaneasca, a vorbit despre cei multi si saraci versus cei putini si bogati, a taiat in carnea vie a dreptei criticind aspru masurile pe care nu numai actualul guvern, dar chiar Alianta venita la putere in 2004 le-a impus.
Iar de dincolo, intru apararea acestor masuri si principii, nu i-am vazut decit pe reprezentantii partidului care formeaza guvernul. Nu si pe cei care se lauda ca au trasat liniile directoare ale conducerii de dreapta, adica pe reprezentantii P.D. Acestia, intr-un spectacol jalnic, au tinut capetele plecate si dintii strinsi, acceptind criticile, chiar daca acestea vizau inclusiv fosti ministri democrati.
Partea comica, pentru nevinovatul spectator, a inceput si s-a dezvoltat pe masura ce aceasta tacere vinovata a P.D.-ului s-a facut simtita pe timpul dezbaterilor. Dupa incheierea lor, a inceput insa partea dramatica. Pentru ca una e sa te lasi orbit de conjunctura si, intr-un fel, de lasitate, tacind de dragul dracului pina treci puntea, si alta e sa treci acea punte la brat cu dracul si cu zimbetul pe buze totodata. Partea dramatica a inceput odata cu votul si, mai ales, cu fetele democrate zimbitoare care se perindau prin fata urnelor, cu bilele la vedere, iscalind astfel pactul care, daca am trai intr-o societate normala, ar trebui sa-i compromita definitiv.
Daca in prima parte a zilei de miercuri Partidul Democrat n-a facut decit sa arate ca trecerea peste noapte de la socialistii europeni la popularii europeni a fost doar o strategie ieftina, in momentul trecerii la vot, ei au facut ceva mult mai grav. Pentru ca si-au pus astfel semnatura nu doar pe un text de stinga, dar chiar pe un text ce ingropa pactul cu electoratul pe care l-a facut P.D.-ul, ca membru al Aliantei, in 2004. Ei au venit la putere promitind cota unica, promitind masuri radicale, promitind, practic, ca vor respecta niste valori totalmente diferite de cele ale P.S.D.-ului. Trecind prin fata urnelor si sustinind astfel un text de motiune ce infiera aceeasi cota unica, aceleasi masuri radicale, aceleasi valori, practic democratii au dat cu bita votului lor in tot ceea ce-i propulsase in Parlament si, pentru o vreme, la putere. Alaturi de P.S.D., P.D.-ul si P.L.D.-ul, asa-zisul partid liberal alternativa, au ingropat practic, miercuri, toate principiile dreptei romanesti. Le-au aruncat la gunoi, din dorinta de a satisface „pohta” suverana a unui presedinte care, ratacindu-se prin cotloanele Cotrocenilor, si-a transformat ura viscerala fata de Partidul National Liberal in ideologie.
De-acum, nici nu mai conteaza daca P.D.-ul va semna un protocol ferm de colaborare cu P.S.D.-ul lui Mircea Geoana. Ba chiar un asemenea act ar fi de dorit, pentru ca ar crea nu Frontul Salvarii Nationale, dar macar Frontul de Larga Respiratie Nationala, conform sintagmei dragi lui Mircea Geoana. Un Front care, cel putin, ar dovedi sinceritatea de a-si asuma ideologia de stinga.
Acest lucru ar fi, in mod evident, de preferat unor actiuni duplicitare, prin care P.D.-ul isi asuma public principii de dreapta, dar le da cu piciorul fara nici o problema atunci cind conjunctura o impune.
Indiferent de ce se va spune, indiferent de cite scuze a gasit sau va gasi pentru asta, Partidul Democrat condus de Emil Boc si supracondus de Traian Basescu a facut miercuri un gest politic dezamagitor si periculos. Si, mai ales, descalificant. Dar nu aici e drama: pina la urma, un partid care a pendulat conform intereselor de moment de la stinga la dreapta nu a facut altceva decit sa se arate consecvent in inconsecventa sa. Drama e in sondaje, acolo unde o multime de votanti nu par deloc interesati inca de principii politice sau morale, ci judeca precum la fotbal: tin cu echipa asta, indiferent cite blaturi face, pur si simplu pentru ca mi-e simpatica. In politica, traim inca vremea suporterilor, iar asta s-ar putea sa ne coste.