A încetat din viață, la 84 de ani, unul dintre ultimii mohicani ai unei rase pe cale de dispariție, cea a marilor autori ai literaturii science-fiction. Printre prietenii sau colegii săi de generație, precum Isaac Asimov, Arthur C. Clarke, Robert Heinlein sau L. Sprague de Camp, americanul Harlan Ellison făcea figură de rockstar flamboiant, controversat și extrem de talentat.
„În istoria literelor americane n-a mai fost unul ca el și nici nu va mai fi“, a comentat Stephen King. „Mânios, nostim, elocvent, imens de talentat. Dacă există viață de apoi, atunci Harlan, în clipa asta, dă șuturi în fund și distruge reputații!“
În lunga sa carieră, Ellison a scris peste 50 de cărți, câteva mii de articole, eseuri, scenarii de film și televiziune. Proza (multe povestiri, foarte puține romane) i-a adus o grămadă de recompense esențiale ale genului – peste zece premii Nebula și Hugo. Textele i-au fost traduse în zeci de limbi străine, „coșmaruri speculative“ pe care Ellison le împărțea, cu dărnicie, celor care îl citesc. Nu numai SF: Ellison a scris îngrozitor de mult, drame, povești polițiste, scenarii de benzi desenate, rubrici în ziare.
Universurile imaginate de Ellison au de cele mai multe ori alură de coșmar suprarealist, lumi totalitare sau terifiant de conformiste. Din unele texte se revarsă umorul negru. Altele șochează cu violența imaginilor chiar și astăzi. „Vreau ca poveștile mele să te apuce de gât și să îți rupă trupul în fâșii“, a spus odată Ellison.
Într-una dintre cele mai cunoscute povestiri ale sale, I Have No Mouth & I Must Scream, ultimii oameni sunt torturați veșnic de un computer malefic, cu puteri dumnezeiești. O povestire ce a fost transformată mai târziu în joc video, în care vocea computerului este chiar cea a autorului.
În romanul A Boy and His Dog, lumea a fost devastată de un război nuclear, iar printre ruine vagabondează băiatul și câinele lui inteligent și telepat.
În celebra Căiește-te, Arlechin, spuse domnul Tic-Tac, Ellison distilează esența distopiilor și creează un univers în care timpul este principala valoare și principalul mijloc de constrângere. Distopiei domnului Tic-Tac i se opune anarhistul Arlechin, ale cărui acțiuni perturbă curgerea superorganizată a societății.
Pe lângă textele sale, Ellison și-a mai adus o contribuție esențială la evoluția literaturii SF, editând antologia Viziuni periculoase în 1967 și continuările ei (primul volum a apărut, din fericire, și în română), în ale cărei pagini a strâns texte ale marilor autori ai genului, însă scoși din zona lor de confort și puși să scrie povestiri deseori violente și crude, dar complexe psihologic și evoluate literar.
În viața reală, Harlan Ellison era un personaj aparte, cu reputația legendară a unui scandalagiu notoriu. Un puști evreu din Cleveland, în copilărie bătut de ceilalți, foarte mic de statură, Ellison a ajuns la maturitate un tip extrem de conflictual. „Belicos“, cum se descria el cu sinceritate. Nu ezita să se certe sau să ia la pumni pe oricine părea că își bate joc de el sau de opera sa. De exemplu, pe un profesor pe care l-a avut la universitatea din Ohio și care a avut inconștiența să-i spună că n-are deloc talent literar.
De asemenea, era neiertător cu cei care încercau să profite de munca sa sau să intervină în ea. A cincea sa soție, Susan, a primit instrucțiuni detaliate să distrugă orice notă sau text neterminat de Ellison la moartea lui ca nu cumva acestea să fie terminate, pe urmă, de „vreun jefuitor de morminte literar“.
„Mă culc furios și mă trezesc în fiecare dimineață și mai furios“, spunea odată Ellison.
Dacă astăzi literatura lui ar fi mai puțin citită, totuși Harlan Ellison ar trebui să fie cunoscut de toți pasionații de filme și seriale SF. Ellison a menținut toată viața o relație de dragoste/ ură cu televiziunile și marile studiouri, scriind scenarii în anii ’60 pentru popularele seriale The Outer Limits sau Star Trek. Episodul Star Trek, The City on the Edge of Forever, este considerat și astăzi unul dintre cele mai „negre“, dar și mai reușite capitole din saga inventată de Gene Roddenberry.
A scris un celebru scenariu, adaptare a culegerii lui Asimov, Eu, robotul, pe care însă nici un studio n-a avut curajul să îl transforme în film. În anii ’90 a fost consultantul special al popularei serii SF Babylon 5.
De asemenea, Ellison a considerat că Terminator este mult prea inspirat de scenariul unui episod, The Soldier, scris de el pentru The Outer Limits. În urma unui proces, este trecut astăzi pe genericul filmului, spre marea enervare a lui James Cameron.
„Pentru scurtă vreme am fost aici și, pentru scurtă vreme, am contat“, a scris Ellison în prefața unei cărți din 1987.