Câteva recomandări pentru zilele care vor urma.
- Zile, luni, ani, de Yan Lianke
Despre Yan Lianke, un mare ziar de la Londra a scris că este cel mai bun scriitor chinez contemporan. Nu am citit toți scriitorii chinezi contemporani, dar am ajuns până la Mo Yan și Gao Xingjian. Am primit, deci, cu reticență cartea Zile, luni, ani cu o astfel de recomandare pe copertă. Nu credeam că poate cineva să urce dincolo de Mo Yan și Gao Xingjian. Am puterea să recunosc: am greșit. Yan Lianke este un scriitor magnific, iar această carte nu e cu nimic mai prejos de Bătrânul și marea a domnului nostru Ernest Hemingway. Acțiunea (cum se spune) se petrece pe Muntele Balou, un tărâm fantastic, inventat. Un chinez bătrân (Xianye) rămâne să lupte pentru viață, alături de câinele său orb (numit chiar Orbu), în timp ce toți ceilalți oameni pleacă de pe munte, din pricina unei secete cumplite. Iar lupta lui Xianye pentru viață este brutală și este superbă, ea rezumând, de fapt, toată istoria omului pe pământ. Ce carte!
- Pastorala americană, de Philip Roth
În ziua când a murit domnul Roth, am deschis Pastorala americană. Nu o mai citisem de mulți ani și adevărul e că uitasem virtuozitatea domnului Roth (mai ales în Amintirea Paradisului). Ce nu uitasem e cât de mult îmi plăcuse cum începuse această capodoperă. Primul cuvânt din Pastorala americană este: „Suedezul“. Pastorala e una dintre cărțile acelea atât de rare care sunt mari de la primul cuvânt și una dintre cărțile acelea atât de rare care încep chiar cu un singur cuvânt, care face cât o frază, care face cât o lume întreagă. Găsesc minunat acest început în care puștii evrei îl înzestrează pe un sportiv excepțional cu acest supranume chemat să îi apere pe toți: Suedezul.
- Recursul la metodă, de Alejo Carpentier
Carpentier este unul dintre scriitorii pe care îi țin lângă inimă de decenii întregi. Când am ajuns în Havana, i-am căutat cărțile la vânzătorii de cărți vechi, iar vânzătorii de cărți vechi din Havana m-au strâns în brațe aflând cât îl iubesc pe unul de-al lor. Recursul la metodă este un roman care explică America Latină, cum și Europa o explică, un roman care vorbește despre tiranie și demonstrează, aproape matematic, ce este de fapt realismul magic. Nu-mi pot imagina o carte mai frumoasă pentru serile lungi de vară.
- Muzică pentru cameleoni, de Truman Capote
Truman Capote însuși considera această carte târzie de proze scurte Everestul operei sale textuale. Îndrăznesc să îl contrazic pe domnul Capote însuși, ceea ce nu înseamnă că nu îmi scot toate pălăriile în fața Muzicii pentru cameleoni. E o carte care ne arată o dată în plus ce a fost până la sfârșit Capote: un bijutier.
- Păpușa, de Ismail Kadare
Îl văd pe Ismail Kadare ca pe cel mai important scriitor contemporan din partea noastră de lume. Acest albanez exilat o viață la Paris a scris mai multe opere care vor rămâne decenii, dacă nu secole. Iar acum, înainte de cortină, ne dă această carte, Păpușa, de o fragilitate minunată, în care își scrie, pur și simplu, mama. Cine scrie, precum și cine doar citește, știe: e greu să găsești un subiect mai delicat în literatură.
Galerie foto
