Pentru ca, daca „Big Brother”-ul pe care s-a intimplat sa-l urmaresc putin, acum mai multi ani, in Germania era oribil, macar avea un farmec al ororii, in vreme ce al nostru care, har Cerului!, a decedat, era de tot saracut cu duhul.
Revenind la „Mari Romani”, cred ca motivele pentru care este o timpenie sar in ochi. Asa cum a fost conceput si aclimatizat aici, nu poate stabili categorii de romani „mari”, „maricei”, „mijlocii”, „micuti” si „mici”, pentru simplul motiv ca nu se poate referi cu nici un chip la dimensiuni, ci doar la popularitate. Nu are nici un fel de criterii – daca unul e roman (nici nu conteaza daca, de fapt, neamt la a doua generatie aici, evreu crestinat etc.) intra in competitie cu toti ceilalti, la fel de romani, fara sa conteze nici cind a trait, nici domeniul in care s-a afirmat mai mult sau mai putin.
Oricum, topurile in domeniul celor spirituale sint absurde, daca mai amesteci epocile si domeniile iese exact ceea ce a iesit in clasamentul nostru final de o suta de membri si chiar in cel, selectat si ceva mai select, de numai zece.
Si, de fapt, si ca un concurs de popularitate a fost falsificat din start! Maniera de votare nu doar ca a permis, ci a stimulat mobilizarea „sponsorilor”, a „sustinatorilor”, a „fanilor”. Mortii au avut sanse mai mici decit cei vii, cel putin daca cei dintii n-au beneficiat de vreun Fan Club necrofil, cum a fost cazul lui Ceausescu probabil. Restul a facut jocul de conjunctura desfasurat intre nostalgie, tendinta de fatada sau fronda – ele functioneaza si in anonimat! – si modelele zilei. Asa ne-am trezit cu delicata Monica pusa sendvis intre Ion Creanga si Vadim Tudor, asta ca sa nu ma duc la primele zece locuri ca mi se intuneca privirea chiar de tot!
Asa ca, cu tot riscul de a parea demodat, de nu fi trendy, repet ca aceasta „intimplare cultural-sportiv-artistica”, care imi aduce aminte de „Cintarea Romaniei” sau „Cenaclul Flacara”, este o timpenie sinistra, importata desigur, dar perfect romanizata, care are insa marele merit de a ne mai aduce o data aminte „cine sintem, de unde venim, incotro ne indreptam”. Neant. Din neant. Spre neant, de buna sama. Ca exemplu de pedagogie negativa, da, cade cum nu se poate mai bine. Cit priveste filmele despre „cei zece”, de ce m-ar interesa?