Domnul Vasile Elisav se referea la un opuscul iesit de sub tipar in '90 (dupa o anticamera,-n sertarul editurii, nu mai lunga de vreun an de zile), al autorului temeswarens (locuitor, adica, al urbei de pe Bega, fara a fi si banatean, — cum se tot putea citi prin cronici, culegeri de eseuri si docte lexicoane), intitulat Afinitati...
— … efective, completa Nora Aron sau, mai degraba, Carmen Carpen.
Dupa o scurta pauza, cea dintii tinu sa-l sicaneze pe proful Elisav, spunind ca vede,-n el, un sadic sadea…
— … sau get-beget, intari Carmen.
— Sadic, in masura-n care, dom profesor, vorbiti la rece de atacul cerebral al Ceahlaului literaturii noastre.
— Al literaturii noastre-n proza, tinu sa precizeze Carmen.
— Vestea buna, zise Elisav, e ca, pe cind Conu Mihail din Iesi este Ceahlaul, Ceahlaul nu e Conu Mihail.
— Alta rautate fara noima, riposta Nora Aron sau Carmen Carpen.
— Ei, asta-i buna, se iti Vasile. Daca zic „atacul cerebral al Ceahlaului”, e fiindca asta-i munte, iar muntele are creieri: „creierii muntelui”, parca asa se spune… Oricum, va multumesc, scumpele mele, ca va tineti gaie dupa mine; sau, mai degraba, dupa ce va spun, admonestindu-ma metodic.
— Ne tinem… gaya scienza, dom profesor, nietzscheiza Nora Aron.
— Ne tot tinem… gaya scienza nuova, vicoiza, voioasa, Carmen Carpen.
— Ca Gaia de Gaius, in batrina Roma, arhaiza Nora Aron.
— Ubi tu Gaius, ego Gaia, i se adresa, matrimonial, Carmen Carpen lui Vasile Elisav.
— „Daca tu mi-esti logodnic, logodnica-ti sint eu”, talmaci acesta, confarreatizind.
(„Logodnica de-a pururi, sotie niciodata” se auzi, in mintea lor, Arghezi, ca-ntre „paretii unei pesteri vaste”.)
— Ubi tu Gaius, ego Gaia, i se readresa, matrimonial, Carmen Carpen lui Vasile Elisav.
— Ubi tu gay, ego gay, traduse, incorect politic, Elisav.
— Guai, exclama Nora Aron in italiana, idiom in care acest monosilab inseamna „vai!”.
— Si se utilizeaza, evident, glumi Vasile Elisav, in caz de necaz…
— „Caz de necaz”, relua Nora Aron. Calamburul asta, dom profesor, il stiti tot de la Serban Foarta?
— Este posibil, aproba Vasile in doi peri. Am facut o concentrare impreuna, in 1971, pe linele coline lugojene… Ba chiar banui ca, la telefonul pe care n-ai vrut sa-l ridici din furca, mult prea comoda Nora, lasindu-l sa rasune-n gol aproape treizeci de secunde, era chiar el, care, stiindu-ma aici, va fi vrut, cred, sa-mi spuie nu stiu ce.
Se auzi a doua oara soneria… De fapt, intiia, fiindca era vorba, acum, de-aceea de la usa.
In cadrul careia zimbea chiar Serban Foarta*.
–––––-
* A se vedea fotoportretul din antet!
(Continuarea in numarul urmator)