Nu-ti slavi buricul adinc, alaturi de ghizdul statornic si umed al fintinii. Si mai ales, o, mai ales fereste-te sa-ti preamaresti genunea, prapastia carnoasa a bucuriei suculente dintre coapse, vaile fericirii intime…
***
Undeva, departe, pe o pajiste lenevita la marginea unui riu lat si lin, lucrat in sepia, c-un cer profilind o imensa catedrala gotica, la periferia stravezie a orasului, se agitau niste domni marunti, cu barbison si mustati involburate, imbracati in frac, acoperiti cilindric de jobene fumurii, avind printre dinsii pe insusi Otto von Guericke (sa fi fost prin 1654?). Nu patru, ci opt perechi de iepe roaibe, inhamate complicat, cu harnasamente batute-n diamante, se chinuiau sa desprinda una de alta cele doua hemisfere de Magdeburg in care sus-numitul domn crease, mindru de isprava lui, printr-o fantezie diabolica, vid! Si iata!, datorita presiunii atmosferice afective dezvoltate de un falnic harmasar in erectie, aflat acolo absolut intimplator, semigloburile metalice, solide, mestesugite indelung, nu-si mai puteau dezlipi buzele groase, guri enorme sudate intr-un sarut definitv. Ca dovada de pina unde duc experientele fizicii in epocile ei poetice!
***
Capacitatea sferulei de roua transparenta in a-ti reda speranta, curajul sa scrii. Ea – lichid rotunjit de legi exacte. Tu – om inform. Si deodata ai chef si prilej de desavirsire prin cuvint. Sa-ti atirne fraza frageda, grea, irizind curcubeie asemeni bobului lipit de talia ierbii inalte. Pe o muchie de sant comunal, napadit de brusturi strabuni si scaieti violenti, de palamida si curul gainii, de rostopasca, implintind sever un cui ruginit in trupul fragil al unui fluture de octombrie…
***
Uneori, in bravele dimineti bazaconarde si dilii, totul ti se pare posibil. Cuvintul devine coapsa mustind de fervori. E de-ajuns sa-l atingi, sa-i pipai literele la vocale si consoane, si din porii extaziati moale tisnesc febre zglobii, castele medievale, paduri stufoase cu fecioare treze si erudite printre ciuperci si elfi cu virful urechii ciulit. Te napadeste o iedera regala, mulgi raze in sistare de Murano, melci romantici robotesc in folosul obstei, cumpene fine urca si coboara singure, nemustruluite de nimeni, inciuturate delicat. Cuprins intr-un glob urias de parfum, plutind aparent in voia sortii, rasfatat de curentii albastri de aer, tolonit in nacela unui balon uscat de papadie, traiesti izuri, zarve si rasfringeri, gusti astre umede pe bolta cerului de gura. Te dor muschii degetelor neastimparate (falange, falangete, falangute!) de atita foiala lucida. Nu o atitare de tartamuri personale, ci o stradanie de daruire. Poti impartasi, in sfirsit, virtejul sufletului, secretul plasmei valurind intruna pelicula vie a celulelor… Transcrii, invirtindu-te ca titirezul, pe hirtia lucioasa, lustruita de dulgherii gelosi, insiri povesti clocind de mult timp in tine… Copilaria iti apare iarasi fireasca… joci turca si poarca la Belcesti, te scalzi in gauri de bombe, clipocind in milul lor imund, fumezi tigari din frunze uscate de sfecla, te indragostesti de fiica sefului de post, intangibila Cecina…