Am vrut să scriu un text despre „de câte ori sunt capabilă să revăd Friends și să râd în continuare până când mă înec cu popcornul în gât“, dar nu am reușit să ajung la un număr final, pentru că încă râd.
Am episoade pe care le-am văzut de cel puțin zece ori. Cap-coadă, toate cele zece sezoane, 83 de ore de televiziune, le-am văzut de șase ori. Asta înseamnă 20 de zile din viața mea, dacă nu aș fi dormit nici un minut. Încă râd. A apărut însă și un sentiment nou: jena.
Când Netflix a achiziționat drepturile de redifuzare a serialului Friends – în Statele Unite în 2015, iar în Marea Britanie în 2018 – pentru mulți a fost prima dată când și-au revăzut personajele iubite din adolescență. Numeroși alții au putut urmări serialul pentru prima dată. Cu această ocazie, oamenii au aflat ceva surprinzător: de la apariția Friends a trecut foaaarte mult timp. Da, s-au schimbat și au îmbătrânit și actorii. Da, coafurile sunt ciudate. Dar ceea ce pare cu adevărat învechit, bătrân și înapoiat ca unchiul alcoolic de la masa din familie, este umorul. Nu majoritatea, dar multe glume din serial nu ar mai putea apărea astăzi la televizor. Iată câteva exemple:
– Majoritatea glumelor cu homosexuali. Atunci când Ross și Rachel încercau să angajeze o dădacă pentru copilul lor și la interviu s-a prezentat un bărbat, replica a fost: ești gay sau de ce ai face asta? Când unii dintre colegii lui Chandler îl cred homosexual, se comportă de parcă ar fi primit cea mai mare jignire din viața lui și întreg episodul este construit în jurul încercărilor lui disperate de a demonstra că nu este așa. Când Ross și Joey adorm împreună pe o canapea, glumele se învârt în jurul insistenței lor de a se comporta ca niște bărbați adevărați, ca să se asigure reciproc că nu există nici un pericol de alte sentimente.
– Cum a fost tratat personajul travestit. Unul dintre cele mai cunoscute personaje recurente este tatăl lui Chandler, un bărbat care și-a făcut publică dragostea pentru haine și accesorii feminine după ce a trecut de vârsta maturității. Umorul e construit în jurul ororii adultului Chandler în fața tatălui și gândit pentru a ridiculiza comportamentul acestuia. În firul narativ, cei doi se împacă înainte de nuntă, dar glumele rămân acolo, scenariștii făcând discret din ochi din când în când cu mesajul „știm că ești un bărbat îmbrăcat în rochie“.
– Obezitatea ca rușine. Deși glumele cu grase nu au trecut nici azi în teritoriul inacceptabilului, cruzimea din serial legată de obezitatea personajului Monica nu și-ar mai avea locul în zilele noastre.
– Misoginul Joey. „Misogin“ în dicționar înseamnă să urăști femeile și cu siguranță lui Joey nu i se poate reproșa asta. Dovadă că nu este așa sunt numeroasele scene în care dezbracă femeile cu privirea, sfaturile prețioase despre cum femeile sunt ca înghețata și trebuie să iei câteva linguri din fiecare și întreaga bravadă de a nu ține minte numele tuturor cuceririlor, pentru că este un efort prea dificil pentru memorie.
Cu toate acestea iau apărarea serialului. Și râd. Uneori chiar la glumele de mai sus, dar cu rușine și cu conștiința faptului că scopul meu în viață nu este să râd pe seama oamenilor, ci împreună cu ei. În 24 de ani, am devenit mai empatici, iar asta mă bucură enorm. Și Friends a fost revoluționar de empatic pe atunci: cu bărbații care nu se simt suficient de masculini, cu numeroasele obstacole pe care femeile le aveau de înfruntat în carieră, cu ideea că un copil poate fi crescut și de două mame. Și tot în serial, printre toate chicotele, prietenii își spuneau că se susțin reciproc, că se ajută necondiționat și că se iubesc. Asta rămâne revoluționar până astăzi.