De câtva timp mă tot uit la rețetele de slăbire care apar pe paginile web când vrei și când nu vrei, fie ca reclamă, fie... ei, tot ca reclamă, dar într-un ambalaj mai sofisticat, eventual narativ („Cum a slăbit optzeci de kilograme vedeta Iulia de care probabil că n-ai auzit, dar important e că a slăbit“). Asta nu fiindcă aș vrea să pierd în greutate, nu, Doamne ferește! Dimpotrivă. Cu totul dimpotrivă.
Ce mi-aș dori eu ar fi să iau în greutate măcar vreo douăzeci de kilograme. Nici treizeci n-ar fi rău. Și pentru asta e greu să găsești indicații, rețete sau diete. Până și definițiile din dicționare includ la „dietă“ conotația de regim alimentar pentru scăderea greutății. Invers nu. Nu pricep, dar nu insist.
Poate părea ciudat să pornești pe drumul spre îngrășare (sau „redimensionare“, ca să fiu corect politic) cu rețete de slăbire, dar o logică există și aici. Rețete de îngrășare nu se prea găsesc, iar cele simpliste, de tipul „mănâncă până nu mai poți, îndoapă-te, crapă în tine“, nu se potrivesc insului urban și mofturos care sunt. Mai rău, nici nu au efect. Iar majoritatea rețetelor pentru creșterea în greutate de pe internet sunt niște mironosițe înșelătoare, care se pretind a fi altceva decât sunt în realitate – adică tot rețete de slăbit, doar că sunt numite „pentru creșterea masei musculare și o îngrășare sănătoasă“. Prefer onestitatea celor ce-și recunosc intențiile încă de la început.
Fiindcă ce mi-am zis eu? Cu o rețetă de slăbire eficientă aș obține rezultatele dorite simplu, sigur și ușor. O studiez, apoi fac totul pe dos, adică mănânc alimentele interzise în intervalele interzise și în ritmurile interzise, iar rezultatul va fi tot unul invers: o să mă îngraș în loc să slăbesc. Adică (pardon) o să mă redimensionez pozitiv în loc de negativ. Ceea ce aș face cu plăcere – numai că socoteala mea bună nu se potrivește deloc cu rețetele, și ele bune (bănuiesc).
Nu știu de ce, dar toate ghidurile de slăbit recomandă să nu mănânci foarte târziu și în nici un caz la miezul nopții. Deci, logic, dacă vrei să te îngrași, atunci e momentul potrivit să iei o masă zdravănă.
Doar că eu fac asta sistematic de mulți ani. Cinez spre miezul nopții, uneori chiar mai târziu, și nu o dată se întâmplă să încălzesc o ciorbă și o garnitură de ceva cu carne. Și, desigur, cu pâine din belșug.
Da, pâinea! Și ea e un aliment interzis sau restricționat – deci recomandat celor ce-și doresc kile în plus. Dar jur cu mâna pe stomacul meu, care înghite măcar jumătate de kilogram de pâine pe zi, că n-am văzut nici un rezultat pozitiv, adică negativ, adică… înțelegeți voi. Înghit felii mari, ieftine, cu carbohidrați, cu coloranți, cu conservanți – și tot degeaba. Și, pe lângă pâine, mă îndop și cu paste făinoase. Cu cartofi. Cu dulciuri.
Ah, și dulciurile! După logica mea inversă, astea chiar mă bucur că sunt interzise în dietele de slăbire.
N-aș putea trăi fără ciocolată. Fără zahăr. Fără prăjituri. Fără miere și rahat și bomboane. Ori de câte ori am ocazia, fie dimineața devreme, fie noaptea târziu, caut ceva dulce în jur. Tot degeaba: cântarul nu vrea să-mi ofere nici o gradație în plus.
Am găsit și sfaturi legate de ritmicitatea meselor. Dacă vrei să slăbești, e bine să mănânci la ore fixe. Perfect: mesele mele sunt mai dezorganizate decât mi-aș dori. Micul dejun, atunci când nu se combină cu prânzul, e ori pe la 9, ori pe la 12. Prânzul poate fi oricând între 2 și 6 după-amiaza. Iar cina, cina ajung s-o iau adesea la ora vrăjitoarelor. Inutil.
Dietele de slăbire (scuzați aproape-pleonasmul) mai recomandă și mult sport sau măcar mișcare în aer liber. Ei, nici aici nu mi-a ieșit socoteala. Mișcare fac, cum să nu, doar că nu în aer liber. De obicei mișc degetele pe tastatura computerului și o fac destul de agitat. Probabil că asta omoară caloriile, glutenul, carbohidrații răi (că există, cică, și din ăia de pe partea bună a Forței) și tot restul armatei grăsimii. Aici e marea mea greșeală.
În fine, când mă plâng – ușor ipocrit, ca și în textul de față –, de neputința de a lua în greutate, aud adesea argumentul irefutabil: „E de la metabolism“. Da, e clar. Ce rețete, ce cură, ce dietă? Doar știe toată lumea, de la dieteticienii profesioniști până la telespectatorii de pe canapele: cu metabolismul nu te poți pune.