Acum cinci-zece ani, când se vorbea despre viitorul presei se pronunțau expresii precum „platforme sociale“, „jurnalism cetățenesc“, „multimedia“, „realitate virtuală“, „blogging“, „chatboți“, „inteligență artificială“.
Nici eu, nici alți experți, nu am pronunțat cuvântul „e-mail“. E-mailul era o chestie depășită. Toată lumea își închipuia că e-mailul va păși, în curând, în același beci în care acum dorm mIRC-ul, cataloagele de linkuri, telefonul cu clapetă și furculița înfiptă în televizor pe post de antenă. Și totuși cum se face că, în anul 2018, „publicațiile“ mele jurnalistice preferate sunt niște e-mailuri pe care le primesc în cutiuța electronică în fiecare săptămână?
Nu știu care este numele corect pentru cele cinci sau șase publicații personale pe care am început să le citesc cu poftă. Tehnic, sunt niște newslettere sau niște „buletine informative“, livrate prin același mecanism prin care sunt anunțată periodic de reducerile de la magazine și invitată să profit urgent de oferte care expiră curând. Prin conținut, sunt cu totul altceva: publicații la persoana întâi, majoritatea cu un rol de curatorie a ceea ce este interesant în oceanul mare numit Internet. Este ca și cum ai avea un prieten foarte bun, cu gusturi similare, care îți recomandă ce să mai citești, ce să mai vezi, cu ce să îți mai ocupi mintea. Unele newslettere au un domeniu specific, altele nu își impun limite. Preferatele mele sunt:
– Suplimentu’ creativ, de Mirela Petre. A ajuns la mine la recomandarea unui prieten și, de la acel prim contact, îl aștept cu nerăbdare să îmi apară în Inbox. Este o combinație de experiență personală, procesare și filtrare proprie a unor articole, cărți sau mirări. Mirela Petre vorbește de spre ea și despre cum a schimbat-o un articol sau o întrebare și, în felul acesta, face și recomandări fără să ți le impună în vreun fel. Recomandările țin de domenii variate: lectură, gastronomie, teatru, expoziții, produse interesante, bancuri. Ce le unește este o sensibilitate pentru cultura vie, văzută printr-un telescop al fascinației personale. Conținutul este în limba română.
– Cristina’s Friday Read, de Cristina Chipurici. Este un news-letter specializat pe lectură – nu doar de cărți, ci și din ceea ce are mai bun Internetul. Cristina citește mult, privește noul cu ochii larg deschiși, apoi le povestește și altora ce a învățat din fiecare lucru. Cea mai recentă ediție face referire la un podcast deștept, la articolele despre cum să te comporți cu persoanele pasiv-agresive, despre efectele neintenționate ale lumii, termene limită, management și productivitate. Conținutul este în limba engleză.
– Savantgarde, de Marius Cosmeanu. Este săptămânal și acoperă domeniul științei, văzut în sens larg. Ca stil, este mult mai puțin personal și subiectiv decât celelalte două, dar rămâne aceeași idee a colecției curatoriale de articole și linkuri. Este mai dens ca informație, conținând uneori și peste 50 de recomandări pe număr din domenii precum stil de viață, turism, tehnologie, comunități inteligente, jurnalism, cultură, știință. Conținutul este în limba română.
– Mai citesc: Andra Zaharia, „How do you know“, un newsletter în limba engleză de gândire critică a propriilor acțiuni; newsletterul Colorhood pe teme grafice de la Ramona Chirica – deși nu sunt pasionată de subiect, este un portal către descoperiri minunate, în special din domeniul vizual. Am lăsat la sfârșit Monday Memo de Mona Dîrțu, un newsletter săptămânal despre – în lipsa unui cuvânt mai bun – România. Este o colecție săptămânală a unor rarități din presă: articole informate, analize obiective, perspective clare.
Fiecare din ele mă face să zâmbesc și să fiu mai încrezătoare în domeniul jurnalismului. Suntem în epoca algoritmilor, în care gusturile noastre ar trebui să fie atât de ușor de ghicit, încât toate lucrurile care ne plac să ne apară automat în fața ochilor. Facebook ne arată doar ce vrem. Google ne învață obiceiurile. Datorită newsletterelor, putem intra în bula altor oameni, chiar și atunci când iarba nu este mereu mai verde peste gard.