Suntem la mijlocul lunii iulie, miezul verii, sezonul vacanțelor e în toi, însă după mai bine de un an și jumătate nici o rezolvare a tensiunilor politice acumulate la nivelul țării de la preluarea guvernării de către PSD și ALDE nu pare să se arate.
În plus, una dintre tabere a fost serios pusă în dificultate de decizia președintelui Klaus Iohannis de a semna demiterea șefei DNA, Laura Codruța Kövesi, iar căpetenia celeilalte, Liviu Dragnea, a primit a doua condamnare penală, de această dată cu executare (e drept, în primă instanță).
Crizele politice nu sunt o noutate la noi, mai ales că fostul președinte, Traian Băsescu, a ales să facă din acestea un instrument de exercitare a puterii. Într-un fel sau altul, repet ce am mai scris și în alte articole, suntem la un final de epocă, al cărui rezultat va fi tot mai cert pe măsură ce vom ajunge în toamnă-iarnă. Ambele tabere, cea radical pro-Justiție și pro-DNA, precum și cea care luptă cu toate armele politice pentru revenirea la business as usual, dau semne de oboseală, în ciuda retoricii foarte violente. Liviu Dragnea face cumva opinie separată în tot răzbelul, fiind singurul pentru care zilele au cam intrat în sac. Este motivul pentru care continuă să vorbească despre suspendarea președintelui și să facă presiuni asupra Guvernului de a emite o Ordonanță de Urgență pentru a scurta perioada până la intrarea în vigoare a modificărilor parlamentare la Codul Penal și la Codul de Procedură Penală.
La ce fel de pace se va ajunge în subterane este, de fapt, adevărata întrebare. Pentru că, în vreme ce susținătorii unora și altora sunt prinși la mijloc într-o bătălie parcă pe viață și pe moarte, în culise cu siguranță se coc nenumărate scenarii și se fac liste de revendicări și liste de cedări tactice. Amânarea punerii în aplicare a deciziei CCR privind demiterea șefei DNA de către Iohannis pare acum să fi fost doar o strategie de negociere, iar varianta nerespectării acesteia nu cred să fi fost luată vreodată în calcul de președinte. Trebuie să remarcăm în același timp că declarațiile partenerilor strategici ai României în toiul luptei interne sunt mult mai prudente ca în 2012, spre exemplu. Declarații de principiu, nu vreo listă precum cea înmânată de Barosso lui Ponta în urmă cu 6 ani, la Bruxelles.
Sigur că modificările Codului Penal îi folosesc lui Dragnea, iar acesta, pe fondul problemelor personale, s-a pus în fruntea oștirii puse să dărâme independența Justiției. Dar, în fapt, ele folosesc întregii clase politice, ca și prevederile noului Cod Administrativ, din cauza cărora s-ar putea să vedem o emigrație masivă de liberali la ALDE.
În afara USR, de profesie radical, nici un alt partid clasic, cu primari în funcție și liote de șefi și șefuleți cu carnet de PSD, PNL, ALDE, UDMR, hai și PMP, nu este scârbit, pe fond, de modificările legislative produse pas cu pas în Parlamentul României. În vreme ce Dragnea va fi eliminat, previzibil, precum o măsea stricată, pentru ceilalți timpul mai are răbdare, iar Restaurația se poate produce și cu încetinitorul – adică după toate cererile de reexaminare ale Președintelui și contestațiile la CCR. Sigur legile modificate conțin multe prevederi numai bune de declarat neconstituționale, ca să abată atenția de la altele care vor trece ca prin brânză de judecătorii constituționali.
Nu OUG 13 a funcționat, nu vreo suspendare a președintelui va dezlega treburile. Pentru rezolvarea problemelor clasei politice e nevoie de „metoda Tudorel“: tacticos, cu sprijin de la CCR și cu trecerea legilor prin Parlament.
Marele mister rămâne, până atunci, al doilea mandat al președintelui Klaus Iohannis. La Bruxelles, la summitul NATO, relaxarea acestuia și râsul copios, chiar bășcălia ar putea trăda unul din următoarele lucruri: fie există un plan bine pus la punct, convenit cu toată lumea, mai puțin cu Dragnea, fie habar nu are politică și e cel mai slab președinte și este nevoie de o reevaluare a lui Emil Constantinescu. Am fi tentați să dăm crezare celei de-a doua variante. Sau să mai așteptăm până la toamnă.