Satele Crasnaleuca și Mitoc sunt puțin cunoscute dacă nu ești pescar.
Dacă dai la undiță, este posibil să îți fi ajuns pe la urechi unele povești cu crapi și somni imenși, pe care mulți se jură că i-au prins pe Prut, în respectiva zonă și pe care, al naibii ghinion, i-au scăpat fără să îi poată măcar fotografia, așa că trebuie să îi crezi pe cuvântul lor de pescar. Nu recomand.
Sunt oameni harnici, activi, care fac totul după obiceiul locului. Dacă le trimiți o regulă de sus, o adaptează, uneori până în halul în care ajunge să sune antinomic față de enunțul original. Așa au făcut și cu jocul de fotbal, au scos din el chestiile vechi și plictisitoare și au introdus lucruri noi și interesante, astfel că la ei un meci între sate a ajuns să semene incredibil de mult cu o luptă de gladiatori.
Întâlnindu-se la un grătar, primarii celor două comune din care fac parte Crasnaleuca și Mitoc au început să depene amintiri și au ajuns la concluzia că ce frumos era fotbalul pe vremea în care se juca cu mingea și fără bâte. Cumva animați și de febra Cupei Mondiale și de lada de bere, au luat decizia organizării unui meci de fotbal cu mingea, gazdă fiind Crasnaleuca. Ca să fie un spectacol sportiv modern și incitant, au angajat o brigadă de arbitri de la divizia județeană și, cireașa de pe tort, MC Valy de la Darabani urma să comenteze meciul, în direct, la portavoce.
Vă dați seama cât de bulversați s-au simțit jucătorii. Gelucu, căpitanul echipei din Mitoc, se simțea de parcă cineva i-a tăiat mâinile: „Cum adică, dom’ primar, fără bâte? Păi ce vreți, să-i omorâm cu mâinile goale? Dacă primim terenul de la vale nu avem nici o șansă“. Fără bâte, domnul primar a rămas ferm pe poziție. Mai mult, a scos dintr-o geantă o drăcovenie rotundă, albă, cu niște petice negre. „Ptiu, să mă ferească Domnul, ce-i drăcovenia asta?“ „Cu asta, Gelucule, se joacă fotbalul.“ „Văileu, dom’ primar, nu o arunca spre mine, că dacă-i dau un picior…“ „Bravo, asta e și ideea, să-i dați cu piciorul până ajunge între cele două bare oable!“
Stingheri și curat îmbrăcați, jucătorii stăteau acum pe teren, privind cu ură către drăcovenia rotundă care stătea fix la centru. Din tribună, MC Valy și-a început treaba: „Chhhhh… bine v-am găsit, oameni buni… chhhh… este o zi frumoasă, propice spectacolului fotbalistic… chhhh… urăm echipelor mult success… chhh… comentează pentru dumneavoastră MC Valy“.
Au fost cam zece secunde de liniște mormântală, apoi un murmur în crescendo, până când un suporter crasnaleucan s-a ridicat și a strigat: „Ce faci, uăi? Comentezi?“