
Cinecronica trebuie reluata
Liliana Vlad a fost, pe 1 octombrie, primul angajat al Studioului de film „Sahia” care a intrat in experimentul initiat de conducatorul institutiei, Marius Iurascu. Fiecare salariat – mai sint doar 36, din peste 500 in vremurile de glorie – va fi director general pentru o zi, cu toate atributiile si responsabilitatile aferente. „Vor lua contact cu problemele managementului societatii, vor analiza componenta de productie a studioului, vor analiza comportamentul colegilor, vor propune solutii de crestere a nivelului capacitatii de productie, vor avea posibilitatea de a propune sanctiuni administrative”, a ramas stabilit printr-o decizie interna.
Liliana Vlad a venit la serviciu la opt dimineata, ca de obicei, de altfel. Dar spre deosebire de zilele cind se aseza la masina de montaj, acum s-a oprit in scaunul de director. Cu timiditate, putin speriata, dar si ferma, decisa sa-si duca mandatul la bun sfirsit. Adica pina pe la ora patru.
Pentru inceput, i-a expus lui Marius Iurascu cam ce-ar vrea ea sa se schimbe la studio, propunerile si le notase pe-o hirtie. In primul rind, ar vrea sa se reia filmarile pentru arhiva de cinecronica. Ce e cinecronica, o intreb nedumerit. Sint filmari de la evenimente importante, fie ele politice, culturale sau de alta natura, care vor face apoi istorie, inteleg eu, iar doamna Vlad ma ajuta exemplificindu-mi: „De la revolutie avem tot ce s-a filmat. Si vizitele lui Ceausescu, le avem pe toate pe pelicula”.
In ultimul timp insa, nu s-au mai facut, nu mai sint operatori, poate nu a mai existat interes. „Am discutat sa le reluam. De exemplu, am pierdut moartea patriarhului si numirea celui nou. Si e pacat. Pe ceilalti patriarhi ii avem. Noi existam in istorie cu aceasta arhiva.”
Ma bag in seama si-i propun sa incerce o colaborare cu o televiziune pentru filmarile de anul asta cu patriarhii si, ca un adevarat manager, prinde ideea, imi multumeste si imi promite ca o va pune in practica. Imi promite la modul serios, nu doar o vorba in vint. E chiar entuziasmata.
„Eu sint copilul acestui studio”
Liliana Vlad e la Sahia Film de 50 de ani. Avea numai doi cind a pasit printre aparatura de montaj si, povesteste, s-a indragostit de meseria asta, a fost tot ce si-a dorit sa faca. La inceput o aducea taica-su, si el un veteran al studioului – a lucrat 53 de ani acolo –, apoi s-a angajat si n-a mai plecat. Desi, mai ales dupa revolutie, au fost vremuri grele, au stat si cite trei luni fara salariile si asa mici. „Cei care am ramas chiar am simtit ceva pentru institutia asta. Eu sint copilul acestui studio.”
Nici inainte nu era intotdeauna usor, munca era imensa – se faceau peste 400 de documentare pe an –, iar in preajma unor evenimente importante ale vremii, cum ar fi ziua unuia dintre Ceausesti, lucrau in continuu si cite doua sau trei zile.
„Filmele se aprobau pina in ultimul moment. Nu era deloc o ordine in care le lucram, trebuiau zeci de aprobari. Iar uneori ni se spunea azi, la ora zece, ca miine la ora zece sa fie gata. Si stateam acolo. Apoi, mai veneau vreo doua, trei filme in continuare. Sfirsitul de an era nenorocire. Trebuia sa lucram pentru revelionul tineretului, care se facea la Romexpo. Noi faceam o pelicula de fundal, iar pe scena se desfasurau diverse programe. Apoi, lucram si la mesajul lui Ceausescu din noaptea de revelion, care venea intotdeauna pe 29 seara.”
Dar nu regreta. Ii place pelicula, isi iubeste munca si tocmai de aia are nostalgie pentru vremurile de glorie de altadata.
Acum nu mai e asa, se fac doar citeva filme pe an, putine de tot, si studioul lupta pentru supravietuire, lupta pentru comenzi. Iar marea teama a doamnei Liliana este ca vor fi ultimii angajati. „Pericolul care paste Sahia sint salariile mici si riscam sa nu mai vina nimeni si sa raminem fara oameni.”
Contract negociat la singe
In birou, intra un tinar, iar directoarei de o zi i se spune ca trebuie sa negocieze un contract pentru montarea unui panou publicitar in curtea studioului. Si daca doamna e un pic derutata, pina la urma reuseste chiar sa obtina un pret mai mare decit l-au cerut initial directorul general si directorul economic. Cu 100 de euro mai mare. Plus conditia clara ca respectivul panou sa fie montat in asa fel incit sa nu acopere un banner al studioului. Chiar si Marius Iurascu a ramas impresionat.
„E bun exercitiul, pentru ca afla si domnul director ce probleme avem noi, iar noi aflam ce probleme are el”, e convinsa Liliana Vlad. Apoi ma invita sa mai trec pe la ea, sa-mi arate cum se monteaza un film pe pelicula.
Umeaza privatizarea
Studioul cinematografic Sahia Film urmeaza sa fie privatizat, alaturi de Rofilm si Animafilm, de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), potrivit proiectului de modificare a Ordonantei Guvernului 39/2005 privind cinematografia, precum si a Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea OG nr. 39/2005, lansat de Ministerul Culturii in iulie 2007, ce implica si transformarea Regiei Autonome a Distributiei si Exploatarii Filmelor „RomaniaFilm” (RADEF) in societate comerciala pe actiuni.