Recomandat pe afis drept o comedie si un „road movie”, Roming nu are umor si deplaseaza umorile spectatorului spre plictiseala si alergie. Nici macar voalul kusturician luat de vint peste copaci nu lipseste. E reverenta? E citat? A se slabi, lasati-l pe Kusturica in pace, si-asa a inceput si el sa dea chix pe propria-i voce. Pe scurt, filmul nu spune nimic nou nici in materie de poveste, nici in materie de stil. Actorii nostri sint simpatici, dar ce folos? Mi-a placut aerul de inger trist al lui Jean Constantin, insa textul cu pasarica, domnilor, ce ati vrut sa spuneti? Sau asta e comedia? Ma rog, nici nu spun mai multe.
In schimb, iata si doua comedii care chiar sint comedii. Simtul umorului la musulmani/Looking for Comedy in The Muslim World e realizat de Albert Brooks, scris de el, jucat de el, ca personaj principal. In era intolerantei rasiale, dar si in era cinematografica al lui Borat, Albert Brooks construieste o poveste un pic fragila si inconsistenta, care pina la final se dezumfla, dar intre ochiurile acestei istorii cu Albert Brooks, trimis de Guvernul SUA sa testeze simtul umorului la musulmanii din India si care e pe punctul sa stirneasca un razboi intre India si Pakistan, se strecoara glume invoalate si o buna dispozitie eliberata de clisee.
Brooks, dispunind de circumstantele atenuante ale comicului cu carte de munca, ride mai ales de diferentele de perceptie dintre americani si indieni, dar fara nici un pic de rautate sau grosolanie. Intr-o constructie dramaturgica ce poate duce oriunde (ca si cum filmul s-ar fi cladit odata cu expeditia, suferind toate schimbarile ei de plan), filmul face loc uneori unor bombite foarte simpatice, cum e legatura dintre poanta legata de expresia „break a leg” si lipsa de empatie a indienilor pentru sarcasm.
Cel mai bun prieten m-a plictisit
La fel de comic este si Un pic insarcinata/ Knocked Up, care urmareste (cum ar veni) cele doua luni pe care le petrece o tinara pina sa afle ca a ramas gravida dupa o aventura de o noapte si, mai ales, cele noua luni pina sa nasca.
In acest rastimp, ea se va supune prelegerilor surorii ei, care e maritata si cu doi copii, dar atita isi balacareste barbatul incit acestuia ii vine sa-si ia cimpii. Pe urma, incearca sa se imprieteneasca cu baiatul cu care o sa aiba un copil (nu pot sa-i spui barbat decit atunci cind se termina filmul) si, mai ales, incearca sa-si dea seama singura unde o duce noua etapa din viata ei. Filmul e foarte bine scris, replicile sint istete, personajele chiar evolueaza, actorii sint ascultatori.
Nu stiu daca Cel mai bun prieten/ Mon meilleur ami, de Patrice Leconte, este comedie sau drama, sau si comedie si drama, dar m-a plictisit dublu. Un negustor de obiecte de arta nu intretine decit relatii de serviciu cu toata lumea, inclusiv cu iubita si cu fiica, ele neputind strapunge figura lui intepenita in rictusurile incomunicarii. Pina intr-o zi cind face un pariu cu o colega. Daca in zece zile demonstreaza ca exista in viata lui cineva pe care-l poate numi cel mai bun prieten, cistiga un vas grecesc scump. Desi potrivit pentru rol, Daniel Auteuil devine antipatic – din vina scenariului –, impreuna cu toata echipa si chiar si cu firma de catering care a furnizat mincarea.
» Roming – de Jiri Vejdelek, cu Bolek Polivka,
Marian Labuda, Jean Constantin (foto jos)
» Simtul umorului la musulmani/ Looking for Comedy in The Muslim World – de
Albert Brooks, cu Albert Brooks, Penny Marshall
» Un pic insarcinata/ Knocked Up – de Judd Apatow, cu Seth Rogen, Katherine Heigl, Paul Rudd
» Cel mai bun prieten/ Mon meilleur ami –
de Patrice Leconte, cu Daniel Auteuil, Dany Boon