În această vară s-a lansat Fundația9, inițiativă nonprofit care are printre partenerii fondatori BRD Groupe Société Générale și care își propune să susțină liderii și proiectele noii generații de creatori și educatori. Primul proiect al fundației e Fondul de Cinema „Lucian Pintilie“, gândit să onoreze memoria marelui cineast și să sprijine filmele de autor, semnate de regizori români aflați la debut. Primii beneficiari sunt Cristi Iftime, Anghel Damian și Bogdan Mureșanu, care au primit câte 20.000 de euro pentru noile lor proiecte. Corina Șuteu, membră în board-ul fundației, ne spune mai multe.
Cum a apărut acest fond de cinema?
Fondul de Cinema „Lucian Pintilie“ e un program de susținere financiară care s-a născut la scurt timp după dispariția marelui regizor, la propunerea mea, în calitatea de membră a board-ului Fundația9. Mi s-a părut că e ocazia ideală de a păstra și onora memoria artistului, prin lansarea unui fond alternativ de cinema dedicat în mod special autorilor-regizori . În același timp, sper, alături de echipa Fundației9 și de ceilalți colegi din board, că vom reuși să participăm și la conservarea, distribuirea și perenizarea operei cinematografice a lui Lucian Pintilie. Facem asta atât de rar și de ineficient, din păcate.
Care va fi regularitatea acordării acestor ajutoare bănești și cum se face selecția proiectelor?
Deocamdată, împreună cu membrii board-ului, cu BRD și cu echipa fundației, lucrăm la clarificarea metodologiei pentru anul viitor. Intenționăm să acordăm aceste granturi și să organizăm evenimente anual, dar va depinde foarte mult de cum anume se va desena, în timp, profilul fondului, la ce concluzii vom ajunge după acordarea primelor trei granturi pentru filme scurte, ce tip de anvergură financiară va avea programul în 2019. Toate acestea sunt, deocamdată, în discuție.
În ce stadiu trebuie să fie un proiect ca să devină eligibil – dezvoltare, producție sau postproducție?
Problema eligibilității se va pune în momentul în care vom ști de ce sume beneficiem. Sperăm ca și alți parteneri privați să se ni alăture și să creștem în timp acest fond dedicat cinematografiei de autor. Intenția inițială a fost să sprijinim, generic, debuturi sau autori pe al căror talent pariem.
Arta nu e o știință exactă și , din păcate, constat că suntem din ce în ce mai supuși unor „rețete“ creative, în loc să întreținem spațiul de laborator critic de care orice căutare în artă are cu adevărat nevoie. Intenția fondului e de a reda autorilor o formă de libertate materială pe care administrația publică, prin regulile ei, nu o poate da. Până la urmă, orice artist e condiționat de resurse, mai ales în lumea de azi, unde ierarhiile se decid în mare parte în funcție de apartenența la grupuri de interese (profesionale, economice, politice etc.) sau de piață. Ce libertate de creație mai poate exista în aceste condiții?! Iată miza Fondului Pintilie. Până la urmă, oricât de modest va fi, fondul va oferi o șansă de a experimenta, în libertate, creatorilor talentați.
Nu am stabilit pentru viitor, încă, dacă vom susține scurt sau lungmetraje – din nou, va fi vorba despre ce buget total vom avea la dispoziție și asta va fi mult mai clar în luna noiembrie a acestui an, pentru 2019. Grantul se adresează autorilor, așa încât ei vor decide cum îl vor aloca. Nu cred că vom face un „open call“, după modelul concursurilor de scenarii al instituțiilor publice, dar va exista un proces de selecție comunicat transparent.
Sunt și alte activități legate de cinema pe care fondul le are în vedere pentru perioada următoare?
Da, intenționăm să realizăm cel puțin un eveniment care să îl celebreze pe Lucian Pintilie.
Ce șanse sunt să apară și alte fonduri private de finanțare în condițiile în care toată lumea stă după concursul organizat de Centrul Național al Cinematografiei?
Mici, deoarece sistemul românesc nu încurajează inițiativa și e ostil unor demersuri care nu servesc interese individuale imediate – e o concluzie tristă la care am ajuns după mandatul de ministru al Culturii, în 2016. Dar, în timp, cred că alte fonduri private vor apărea, sperăm și Fondul „Lucian Pintilie“ să fie un model în acest sens.
Ca fost ministru al Culturii care a încercat să provoace o reformă în cinematografie, cum apreciați actuala stare de lucruri?
Ca fost ministru al Culturii, aș spune următoarele: oricât de mult m-am mobilizat în timpul mandatului, în opt luni nu se poate face o reformă care să reziste, și din acest punct de vedere am fost idealistă. Inerția grupurilor de interese din cinematografie e foarte mare și, din nou, atunci când e vorba despre resursa financiară, orice demers vizionar, durabil, care cere schimbări de atitudine și abordări mai generoase, devine irelevant pentru grupul care are acces la aceste resurse. Asta nu are legătură cu generațiile, cu stilul artistic sau cu apartenența sau nu la „Noul Val“. În fine, ca peste tot în sistemul cultural din România, abordarea etică, principială, e fie foarte slabă, fie inexistentă. Și traficul de influență domnește. Așadar, actuala stare de lucruri este oglinda reală, neprefăcută, a valorilor și practicilor comunității cinematografice.
V-a surprins că un guvern fără preocupări culturale decide să acorde facilități fiscale pentru producțiile internaționale care se filmează în România? Are acest sistem șanse să funcționeze?
Facilitatea fiscală acordată prin tax incentives are legătură cu finanțele și cu economia în primul rând. Cinematografia profită, da! Guvernul actual a răspuns unor solicitări și lobby-uri interne și externe, și a făcut foarte bine. În fine, avem și noi tax incentives. Sper să funcționeze, fiindcă și asta depinde de cum vor fi făcute până la capăt lucrurile. Și eu am încercat să trec această hotărâre de guvern, dar nu am reușit.
În fotografia pe care o publicăm și noi sunteți alături de Lucian Pintilie. Mai țineți minte momentul respectiv?
Era imediat după Revoluție, abia începusem să lucrez la UNITER și eram acasă la Atașatul Cultural al Franței, doamna Chantal Colleu Dumond, iar fostul meu soț, Sorin Lupșa, a imortalizat momentul în care Sanda Manu mi-l prezenta pe Pintilie. Foarte inspirat! Apoi am avut întâlniri legate de diverse proiecte la care eu lucram, dar de cunoscut cu adevărat l-am cunoscut pe Lucian Pintilie în 2012, cu prilejul retrospectivei de la New York, de la MoMa, organizată împreună cu Larry Kardish și Mihai Chirilov, apoi am fost în constantă legătură cu el și cu Marie-France Ionesco. Îi vizitam, mergeam împreună la spectacole, ieșeam la masă – am fost cât am putut apropiată în perioada finală, o perioadă foarte, foarte grea și foarte delicată. Personalitatea lui era intactă – un spirit lucid, plin de umor necruțător și, în același timp, plin de înțelegere pentru om. Dar orice aș spune este banal. Ce îmi plăcea la el era prezența, pur și simplu prezența. Atenția, intensitatea cu care era acolo.
Care e cea mai pregnantă amintire cu Lucian Pintilie?
Am câteva amintiri extrem de pregnante, dar ceea ce aș spune e că, la 16 ani, când am văzut Reconstituirea, în comunism, am înțeles ceva ce nimeni nu putea să îmi explice în cuvinte: ce brutal și ce închis era sistemul în care trăiam și cât de ucigaș era – ca toate sistemele în care nu există libertate, ci doar control și dominare. Pintilie era un extraordinar profesor de libertate, iar asta e foarte rar și extrem de prețios.
FOTO 1: Lucien Samaha
FOTO 2: Sorin Lupșa (arhiva personală a Corinei Șuteu). De la stînga la dreapta: Corina Șuteu, Sanda Manu, Lucian Pintilie
Galerie foto
