Gratie lui Jan Cornelius, interesant scriitor german de origine romana si prieten admirabil, am reusit sa ma fac inteles la ARD, BR, ORF si „Der Spiegel“. La Deutsche Welle, in dialog cu distinsa doamna Rodica Binder, limba romana mi s-a parut mai frumoasa ca oricind. Apoi mi s-a parut absolut formidabil ca nici unul dintre intervievatori n-a facut caz de meseria mea de sociolog, de influenta acesteia asupra a ceea ce scriu, ci s-au referit pur si simplu la carti, la text, la poveste, fara prejudecati… sociologiste.
Un alt punct de interes pentru jurnalisti a fost Clubul 8 si al sau „manifest monguz“, despre care stiau mult mai multe decit imi imaginasem. La standul celor doua edituri de limba germana m-am simtit foarte bine. Nu numai doar pentru ca aveau o cafea foarte buna, ci fiindca se perindau scriitori, critici si agenti literari, fotografi si jurnalisti, cu care se putea discuta oricind ceva interesant. Asa am putut constata ca interesul pentru literatura din fostele tari comuniste a crescut enorm, iar tot mai multi agenti literari sint in cautare de talente din est. I-am intilnit si pe cei doi agenti de la Literalex, Bettina si Beat Follmi, profesionisti si draguti, indragostiti de Romania, care au fost asta vara in Iasi, in acelasi scop, si care aveau deja un dosar cu tineri scriitori romani pe care il prezentau editorilor straini. La un moment dat, la standul de la Residenz a aparut un grup de tineri ce studiau pentru e deveni librari, cu care am stat de vorba pe indelete.
Atunci am realizat ca miile de oameni care se miscau prin tirg erau cu totii legati – intr-un fel sau altul, prin profesie – de carte. Abia simbata si duminica urma sa fie deschis publicului larg, insa acest spectacol l-am ratat.
La aeroport, inainte de imbarcare, Jan mi-a spus meditativ:
– Sa stii ca ai mare noroc… Am impresia ca acum in Germania este mai usor sa publici daca vii din Est decit daca esti de aici… Nu credeam sa se intimple asta vreodata.
Nici eu.