Într-o țară lipsită de exercițiul dialogului, cu o istorie civică foarte scurtă și cu partide politice care numai de respectarea unei ideologii nu s-au preocupat, răsare măiastră o adevărată încleștare între așa-zișii progresiști și așa-zișii conservatori.
Referendumul pentru modificarea Constituției în urma semnăturilor strânse de Coaliția pentru Familie nu face decât să întărească o falsă dezbatere în societatea românească și să îi dea drumul să umble liberă prin lume de parcă ar avea cu adevărat trup. De unde dezbatere, când și o tabără, și cealaltă (ambele cât se poate de artificiale) nu fac decât să răspândească idei mestecate de-a gata?
Înrolarea fără prea multe dubii într-o armată care susține o „cauză“ a devenit sport național, în lipsa unui spirit critic de dezvoltarea căruia nu se preocupă mai deloc școala românească. Din păcate, România întreagă pare să fi devenit un teren fertil în care sunt testate cu mult succes diverse scenarii de propagandă, folosind un instrument care aduce 10 milioane de cetățeni laolaltă zilnic. România este Țara Facebook. „Aduce laolaltă“ e un fel de a spune, pentru că grupurile care au o credință comună se adună în bulele lor și arareori se mai întâmplă să interacționeze cu oameni cu credințe și viziuni diferite. Interacțiunea aceasta însă se produce în societate, unde, de bună seamă, atât disputele verbale, cât și încleștările ideologice au o intensitate mult mai mică. Această ruptură între cine ești în cadrul social și cine ești online tinde să devină tot mai puternică. Oameni rezonabili, cu simțul umorului și cunoscători ai bunelor maniere se transformă în fiare când scapă la smartphone sau la laptop.
Fără îndoială, hărmălaia perpetuă de la noi este perfect explicabilă prin faptul că trecem printr-o fază a copilăriei democrației, când nimic nu este așezat, iar reperele devin tot mai estompate. Nelipsite sunt însă angoasele de tot felul, cu cauze reale sau inventate, care potențează radicalismul, așa cum vedem că se întâmplă și pe Bătrânul Continent, dar mai ales în Statele Unite ale Americii. În definitiv, frica vinde cel mai bine un discurs politic.
În vreme ce politologii, sociologii și psihologii deja oferă și vor mai oferi explicații bine fundamentate pentru faza de Planetă a Angoaselor prin care ni se pare că trecem, pe Planeta România lucrurile par să o ia razna de-a binelea în absența unor repere comune cu democrațiile vestice. Democrației noastre îi este un pic mai greu să se declare în criză, de vreme ce nu a avut niciodată vreo perioadă de înflorire.
Mai există un aspect important: factorul timp, strâns legat de economia unei țări. Pentru a purta toate aceste războaie online, a răspunde la comentarii sau a te înfoia în păreri care-ți par proprii ai nevoie de o resursă importantă: niște minute sau ore dedicate zilnic din viața ta acestei activități. Or, timpul are legătură directă cu banii pe care îi câștigi. Perioada de relativă prosperitate prin care România trece în acest moment pare să nu aibă nici un fundament în politicile publice. Cu un guvern nefuncțional, în toiul unei perioade în care Europei sau SUA le-ar fi greu din punct de vedere economic, nu e foarte greu de intuit ce i s-ar întâmpla „țărișoarei“ noastre.
La final, să mai remarcăm faptul că și taberei „sexomarxiste“, și celei „ultraconservatoare“ (cum se alintă ele în social media) le lipsește un ingredient esențial: masa critică. Aceasta pentru că fenomenul descris ceva mai sus a cuprins un segment în general urban, cu joburi destul de bine plătite. În acest timp, cea mai mare parte a României se zbate la limita sărăciei și are o cu totul altă agendă zilnică. Rămâne de văzut dacă în viitorul apropiat forțele politice vechi și noi vor înțelege ceva din România (așa cum momentan doar PSD pare să o facă, cu sau fără Dragnea la conducere) și dacă vor reuși să capteze suficient electorat cât să dea o guvernare stabilă. Probabil mai târziu decât mai devreme.